6 definiții pentru razanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAZÁNȚĂ, razanțe, s. f. Proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gură de foc de a avea curbură mică. ♦ Distanța până la care o traiectorie se păstrează paralel și la mică înălțime față de pământ. – Din fr. rasance, germ. Rasanz.

RAZÁNȚĂ, razanțe, s. f. Proprietate a traiectoriei descrise de un proiectil aruncat de o gură de foc de a avea curbură mică. ♦ Distanța până la care o traiectorie se păstrează paralel și la mică înălțime față de pământ. – Din fr. rasance, germ. Rasanz.

RAZÁNȚĂ, razanțe, s. f. Proprietate a traiectoriei unui mobil de a avea curbură mică. ♦ Porțiune din traiectoria unui mobil, care e aproape paralelă cu pămîntul.

RAZÁNȚĂ s.f. Calitatea a ceea ce este razant; (spec.) calitate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. ♦ Porțiune de traiectorie (aproape) paralelă cu orizontala. [Cf. fr. rasance, germ. Rasanz].

RAZÁNȚĂ s. f. proprietate a traiectoriei unui mobil de a avea curbura mică. (< fr. rasance, germ. Rasanz)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

razánță s. f., g.-d. art. razánței; pl. razánțe

razánță s. f., g.-d. art. razánței; pl. razánțe

Intrare: razanță
razanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • razanță
  • razanța
plural
  • razanțe
  • razanțele
genitiv-dativ singular
  • razanțe
  • razanței
plural
  • razanțe
  • razanțelor
vocativ singular
plural