RAZ, razuri, s. n. 1. Bară de oțel cu un capăt lățit și ascuțit, cu care se sparg blocuri de piatră, se fac găuri în pămînt etc. Zamfir scosese căngile și razurile la îndămînă, pentru ca să fie gata cînd se vor porni sloiurile. SLAVICI, V. P. 98. 2. Unealtă constînd dintr-o bară scurtă de oțel cu tăiș la un capăt, folosită de tîmplari, dulgheri etc.; răzuitor. Frecau noroiul podelelor cu razul. I. BOTEZ, ȘC. 88.