2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uță sf vz rouță

rouță sf [At: MARIAN Î. 546 / P: ro-u~ / V: uță / Pl: ? / E: rouă + -uț] (Reg) 1-2 (Șhp) Roușoară (1-2). 3 Burniță.

ROUȚĂ s. f. (Rar) Roușoară. Rouța s-a scutura Și urmuța s-astupa. MARIAN, Î. 546.

ROUȚĂ s. f. (Rar) Roușoară. – Din rouă + suf. -uță.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Răuț, -ă, -i, -oiu v. Miron V 4.

Intrare: Răuță
Răuță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Răuță
Intrare: rouță
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rouță
  • rouța
plural
genitiv-dativ singular
  • rouțe
  • rouței
plural
vocativ singular
plural
răuță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rouțăsubstantiv feminin

  • 1. Roușoară. DLRLC
    sinonime: roușoară
    • format_quote Rouța s-a scutura Și urmuța s-astupa. MARIAN, Î. 546. DLRLC
etimologie:
  • rouă + sufix -uță. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.