răuț, ~ă [At: JAHRESBER. VIII, 97 / Pl: ~i, ~e / E: rău + -uț] 1-10 (Șhp) a (Cam) rău (3, 17, 18, 24, 25). 11 (Hip) sn Senzație ușoară de indispoziție generală Si: rău (164).

râuț sn [At: KLEIN, D. 411 / P: râ-uț / Pl: ~uri / E: râu + -uț] 1-2 (Reg; șhp) Râuleț (1-2).

Răut m. afluent al Nistrului, curge într’o vale frumoasă prin mijlocul Basarabiei. Bătălie între Aron-Vodă și rebelii (1592).

RĂUT, râu în Republica Moldova, afluent de dreapta al Nistrului; 286 km lungime; supr. bazinului: 7.706 km²; izvorăște din apropiere de satul Rediul Mare (raion Dondușeni), curge spre SE și se varsă în Nistru lângă satul Ustia (raion Dubăsari); are numeroși afluenți.

RĂUT 1. – fam. act.; – rîu; -u, Ieni (Sur X). 2. Răută fam. (Tel 45). 3. Răutaț (Moț). < germ. Roth, ca Tăut < Toth (G. Pascu, R Cr. VII 23).

Răuț, -ă, -i, -oiu v. Miron V 4.

RÂUȚ s. v. pârâu, râuleț, râușor.

rîuț s. v. PÎRÎU. RÎULEȚ. RÎUȘOR.