3 intrări
29 de definiții

Explicative DEX

RĂSUNA, pers. 3 răsună, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – Lat. resonare.

RĂSUNA, pers. 3 răsună, vb. I. Intranz. 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). 2. A se umple de sunete puternice; a vui. 3. Fig. A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. – Lat. resonare.

RĂSUNET, răsunete, s. n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton2, timbru, rezonanță. 2. Fig. Impresie puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment. – Răsuna + suf. -et.

RĂSUNET, răsunete, s. n. 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou); p. gener. sunet; zgomot. ♦ Ecou. ♦ Ton2, timbru, rezonanță. 2. Fig. Impresie puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment. – Răsuna + suf. -et.

răsuna [At: CORESI, EV. 338 / V: (înv) res~ / S și: rezs~ / Pzi: răsun, 6 (înv) răsun / E: ml resono, -are] 1 vi A suna tare și prelung. 2 vi A se auzi (până) departe. 3 vi A produce sunete puternice și prelungi. 4 vi (D. spațiul în care se produc zgomotele; adesea însoțit de determinări introduse prin prepoziția „de”) A se umple de sunete puternice (și a le retrimite prin ecou) Si: a vui. 5 vi (Fig) A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat. 6 vi (Fig) A produce o rezonanță în sufletul cuiva. 7 vi A vibra. 8 vi A fi renumit. 9 vt A face cunoscut.

răsunat sn [At: N. COSTIN, L. 38 / Pl: ? / E: răsuna] (Înv) 1-2 Răsunet (1, 5).

răsunăt sn vz răsunet

răsunet sn [At: MAIOR, P. 59/5 / V: (reg) ~năt / S și: res~ / Pl: ~e / E: răsuna + -et] 1 Sunet puternic (prelungit prin ecou) Si: răbufnet (1), (înv) răsunat (1), (îvr) răsunătură. 2 Ecou (1). 3 (Pex) Zgomot. 4 Rezonanță (2). 5 (Fig) Impresie pe care o produce un lucru, un fapt, un eveniment etc. asupra oamenilor Si: răsunat (2). 6 Interes profund și larg stârnit de ceva. 7 (Îe) A avea (sau a găsi) ~ A trezi interes. 8 (Îae) A face impresie.

resuna v vz răsuna

RĂSUNA, pers. 3 răsună, vb. I. Intranz. 1. A suna (tare și prelung), a se face auzit (pînă departe sau de departe). Sus, prin văzduh, răsuna chemarea cocorilor. SADOVEANU, O. VI 527. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător. REBREANU, R. I 216. În același timp o fluierătură puternică răsună lung. BART, S. M. 62. Auziți în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare? ALECSANDRI, P. A. 218. ◊ (Subiectul indică lucrul care produce zgomot lovind alt obiect) Sub bolta de frunze, copitele cailor răsună deodată sonor. C. PETRESCU, S. 141. Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. În tindă răsunară pași. EMINESCU, N. 51. (Subiectul indică lucrul lovit) Caii pornesc ca niște zmei, pavelele răsună sub copitele lor. ALECSANDRI, O. P. 277. 2. (Subiectul indică locul în care se produce zgomotul) A se umple de sunete puternice (și a le retrimite prin ecou); a vui. De multă voie bună Sună codrii și răsună. COȘBUC, P. I 130. Strigă, strigă tot așa, Să răsune ulița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. ◊ Refl. (Popular) Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul într-o lungă depărtare. ALECSANDRI, P. A. 150. Cîntă-ți, puică, cîntecul... – Eu, bădiță, l-aș cînta, Dar codrii s-or răsuna Și pe noi ne-a-ntîmpina Voinicul voinicilor. ȘEZ. II 5. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Și-ți deschideai ciocul, de răsunai locul. TEODORESCU, P. P. 454. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza zgomotului) Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului, care răsună de zgomotul mulțimii. BART, S. M. 14. 3. Fig. A produce o rezonanță în sufletul cuiva, a da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat. Vorbele Aurichii îi răsunau în urechi. CĂLINESCU, E. O. I 61. Ecoul din anii tineri răsună încă în mine. SADOVEANU, E. 74. Vorbele din răvașul lui Radu îi răsunau în suflet, ca un cîntec de departe, frumos și alungător durerilor. VLAHUȚĂ, O. AL. 97. ♦ A vibra. Toate aceste sentimente se împing... în inima și capul poetului și inima lui răsună cu durere. GHEREA, ST. CR. I 172.

RĂSUNET, răsunete, s. n. 1. Sunet puternic și lung (uneori prelungit prin ecou); p. ext. sunet, zgomot. Încet, răsunetul de clopot Se risipește tremurînd. VLAHUȚĂ, O. A. 30. Mii de glasuri se-nalță, cu răsunet potolit, în tăria nopții. ODOBESCU, S. III 19. Focul cerului s-aprinde Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adînci se-ntinde. ALECSANDRI, P. II 47. ♦ Fig. Ecou. Vioara tace cînd coarda se destinde Ș-abia auzi în suflet cîntînd ca printr-un vis Răsunete suave, voioase sau murinde Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris. MACEDONSKI, O. I 108. Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri. ALECSANDRI, P. I 121. ♦ Ton, timbru, rezonanță. Un preot cu barba pînă-n ochi cînta rugăciunile, c-o voce fără răsunet. SADOVEANU, O. VIII 235. Patru doage își alege, Le tocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, V. 87. 2. Impresie pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes stîrnit de ceva. Răsunetul reprezentațiilor piesei a fost enorm în capitala Munteniei. SADOVEANU, E. 70. ◊ Expr. A avea (sau a găsi) răsunet = a trezi interes, a face impresie. Izbucnirea aceasta totuși nu găsi răsunet decît la o parte din oameni. REBREANU, R. II 95. Alecsandri publică primele sale poezii ce avură atîta răsunet. NEGRUZZI, S. I 339.

A RĂSUNA pers. 3 răsună intranz. 1) A se auzi sunând tare și prelung. Răsună valea de glasuri. 2) (despre o încăpere, un loc întins etc.) A se umple de sunete puternice și prelungite; a vui. Sala răsună de aplauze. 3) fig. (despre sunete, vorbe, strigăte etc.) A face impresia că se mai aude. /<lat. resonare

RĂSUNET ~e n. 1) Sunet auzit la distanță și prelungit prin ecou. ~ul împușcăturilor. 2) pop. Proprietate a unor spații închise de a intensifica și de a prelungi sunetele; rezonanță. 3) fig. Efect produs de ceva asupra cuiva; impresie deosebită; ecou; rezonanță. A avut vreun ~ acțiunea lor? ◊ A avea (sau a găsi) ~ a trezi interes; a face impresie. /a răsuna + suf. ~et

răsunà v. 1. a suna tare, a reda sunetul cu intensitate: casa răsuna de strigătele sale; 2. a produce un sunet: vioara răsună sub degetele sale. [Lat. RESONARE].

răsunet n. sunet prelungit, ecou. [Lat. RESONITUS].

2) răsún, a -á v. intr. (ră- și sun, ca suflu, răsuflu; lat. résono, -áre, it. risonare, pv. sp. resinar, pg. resoar). Produc ecoŭ, transmit sunetu din părete în părete, prelungesc sunetu: răsună casa, peștera, muntele, codru de cîntecele lor. Am rezonanță, vibrez prelungind sunetu: o chitară care răsună bine.

răsúnet n., pl. e (ră- și sunet, saŭ lat. *resónitus după sónitus). Sunet prelungit, ecoŭ: răsunetu munților. Rezonanță, calitatea de a vibra bine: răsunetu uneĭ chitare. A găsi răsunet la cineva, în inima cuĭva, a primi răspunsu pe care-l doreștĭ. V. răbufnet.

Ortografice DOOM

răsuna (a ~) vb., ind. prez. 3 răsună, imperf. 3 pl. răsunau; conj. prez. 3 să răsune

răsunet s. n., pl. răsunete

răsuna (a ~) vb., ind. prez. 3 răsună

răsunet s. n., pl. răsunete

răsuna vb., ind. prez. 3 sg. și pl. răsună

răsunet s. n., pl. răsunete

Sinonime

RĂSUNA vb. v. vibra.

RĂSUNA vb. 1. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) 2. a răpăi, a vui. (Sala ~ de aplauze.) 3. v. suna.

RĂSUNET s. v. vâlvă.

RĂSUNET s. 1. v. ecou. 2. v. rezonanță. 3. (fig.) ecou, rezonanță, (înv. fig.) sunet. (A avut vreun ~ în opinia publică acțiunea lor?)

răsuna vb. v. VIBRA.

RĂSUNA vb. 1. a aui, a hăui, a hăuli, a hui, a vui, (fig.) a clocoti. (Valea ~ de glasuri.) 2. a răpăi, a vui. (Sala ~ de aplauze.) 3. a sufla, a suna. (Trîmbițele ~.)

RĂSUNET s. 1. ecou, (pop.) hăuit, sunet, (prin Transilv. și Olt.) sun, (înv.) eho. (Un ~ în munți.) 2. rezonanță, sonoritate, timbru, ton. (~ unui flaut.) 3.* (fig.) ecou, rezonanță, (înv. fig.) sunet. (A avut vreun ~ acțiunea lor?)

răsunet s. v. VÎLVĂ.

Intrare: răsuna
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răsuna
  • răsunare
  • răsunat
  • răsunatu‑
  • răsunând
  • răsunându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • răsună
(să)
  • răsune
  • răsuna
  • răsună
  • răsunase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • răsună
(să)
  • răsune
  • răsunau
  • răsunară
  • răsunaseră
resuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răsunat
răsunat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: răsunet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsunet
  • răsunetul
  • răsunetu‑
plural
  • răsunete
  • răsunetele
genitiv-dativ singular
  • răsunet
  • răsunetului
plural
  • răsunete
  • răsunetelor
vocativ singular —
plural —
răsunăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răsunaverb

  • 1. A produce un sunet în mod repetat și prelung, a suna tare, a se auzi până departe (sau de departe). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sus, prin văzduh, răsuna chemarea cocorilor. SADOVEANU, O. VI 527. DLRLC
    • format_quote Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător. REBREANU, R. I 216. DLRLC
    • format_quote În același timp o fluierătură puternică răsună lung. BART, S. M. 62. DLRLC
    • format_quote Auziți în depărtare Acel vuiet fără nume ce răsună ca o mare? ALECSANDRI, P. A. 218. DLRLC
    • format_quote Sub bolta de frunze, copitele cailor răsună deodată sonor. C. PETRESCU, S. 141. DLRLC
    • format_quote Răsună toaca de utrină, În pacea unei nopți tîrzii. GOGA, C. P. 110. DLRLC
    • format_quote În tindă răsunară pași. EMINESCU, N. 51. DLRLC
    • format_quote Caii pornesc ca niște zmei, pavelele răsună sub copitele lor. ALECSANDRI, O. P. 277. DLRLC
  • 2. A se umple de sunete puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vui
    • format_quote De multă voie bună Sună codrii și răsună. COȘBUC, P. I 130. DLRLC
    • format_quote Strigă, strigă tot așa, Să răsune ulița! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. DLRLC
    • format_quote reflexiv popular Urieșii, stînd pe coate, au trîntit un hohot mare, Cît s-au răsunat pămîntul într-o lungă depărtare. ALECSANDRI, P. A. 150. DLRLC
    • format_quote reflexiv popular Cîntă-ți, puică, cîntecul... – Eu, bădiță, l-aș cînta, Dar codrii s-or răsuna Și pe noi ne-a-ntîmpina Voinicul voinicilor. ȘEZ. II 5. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv neobișnuit Și-ți deschideai ciocul, de răsunai locul. TEODORESCU, P. P. 454. DLRLC
    • format_quote Alunecăm încet, făcînd rondoul în fața cheiului, care răsună de zgomotul mulțimii. BART, S. M. 14. DLRLC
  • 3. figurat A da impresia că se mai aude, deși vibrațiile au încetat; a produce o rezonanță în sufletul cuiva, a avea ecou în inima cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorbele Aurichii îi răsunau în urechi. CĂLINESCU, E. O. I 61. DLRLC
    • format_quote Ecoul din anii tineri răsună încă în mine. SADOVEANU, E. 74. DLRLC
    • format_quote Vorbele din răvașul lui Radu îi răsunau în suflet, ca un cîntec de departe, frumos și alungător durerilor. VLAHUȚĂ, O. A. I 97. DLRLC
    • 3.1. Vibra. DLRLC
      sinonime: vibra
      • format_quote Toate aceste sentimente se împing... în inima și capul poetului și inima lui răsună cu durere. GHEREA, ST. CR. I 172. DLRLC
etimologie:

răsunet, răsunetesubstantiv neutru

  • 1. Sunet puternic (prelungit prin ecou). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Încet, răsunetul de clopot Se risipește tremurînd. VLAHUȚĂ, O. A. 30. DLRLC
    • format_quote Mii de glasuri se-nalță, cu răsunet potolit, în tăria nopții. ODOBESCU, S. III 19. DLRLC
    • format_quote Focul cerului s-aprinde Urmărit de groaznic tunet, Și al munților răsunet Printre văi adînci se-ntinde. ALECSANDRI, P. II 47. DLRLC
    • 1.1. prin generalizare Sunet, zgomot. DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Ecou. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ecou
      • format_quote Vioara tace cînd coarda se destinde Ș-abia auzi în suflet cîntînd ca printr-un vis Răsunete suave, voioase sau murinde Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris. MACEDONSKI, O. I 108. DLRLC
      • format_quote Primește-n altă lume aceste lăcrimioare Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri. ALECSANDRI, P. I 121. DLRLC
    • 1.3. Ton. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un preot cu barba pînă-n ochi cînta rugăciunile, c-o voce fără răsunet. SADOVEANU, O. VIII 235. DLRLC
      • format_quote Patru doage își alege, Le tocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, V. 87. DLRLC
  • 2. figurat Impresie puternică pe care o face un lucru asupra oamenilor, interes profund și larg pe care îl deșteaptă un eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Răsunetul reprezentațiilor piesei a fost enorm în capitala Munteniei. SADOVEANU, E. 70. DLRLC
    • chat_bubble A avea (sau a găsi) răsunet = a trezi interes, a face impresie. DLRLC
      • format_quote Izbucnirea aceasta totuși nu găsi răsunet decît la o parte din oameni. REBREANU, R. II 95. DLRLC
      • format_quote Alecsandri publică primele sale poezii ce avură atîta răsunet. NEGRUZZI, S. I 339. DLRLC
etimologie:
  • Răsuna + -et. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.