hrișcov sm vz râșcov

rășcov sm vz râșcov

râscugi smp vz râșcov

râșcog sm vz râșcov

râșcov sm [At: BIANU, D.S. / V: râșcog, ~cuv, răș~, riș~, roș~, hriș~, răscugi / Pl: ~i / E: ns cf ucr рижоϰ, рижка] (Bot) 1 (Șîc ~ de brad, ~ de fag) Ciupercă comestibilă, cu pălăria portocalie-cărămizie și cu picior galben-portocaliu care crește prin pădurile de fag și de brad Si: (reg) burete-dulce, lăptucă, opintic, rășcoviță, râșcovan, păstrăv-de-pădure, pâinea-pădurii, pita-lui-Dumnezeu (Lactarius deliciosus). 2 Vinețică-cu-lapte (Lactarius volenus). 3 Burete-galben (Cantharellus cibarius). 4 Burete (3)-iute (Lactarius piperatus). 5 Zbârciogi-grași (Gyromitra esculenta).

râșcuv sm vz râșcov

rișcov sm vz râșcov

roșcov² sm vz rășcov

BURETE sm. 1 🐙 Animal zoofit alcătuit dintr’un fel de sac lipit la bază de stîncile din mare; acest sac are o deschizătură la partea superioară și un mare număr de găuri pe toată întinderea pereților lui; corpul lui e format dintr’un schelet compus din țesătura mai multor firicele elastice; trăește în colonii și se pescuește cu deosebire în marea Mediterană, pe țărmurile Greciei, Siriei și Tunisiei (🖼 655) ¶ 2 Scheletul elastic al acestui animal (sau mai bine al unei colonii din aceste animale), curățat de materiile organice și lăsat cîtva timp într’o soluțiune de acid sulfuric amestecat cu multă apă, e întrebuințat pentru spălat corpul, pentru șters tabla, etc.; Fig. a stoarce ca pe-un ~; bea sau suge ca un ~, e un mare bețiv ¶ 3 pr. ext. Burete artificial, de cauciuc, întrebuințat la toaletă ¶ 4 🌿 Nume generic dat unor plante dintr’o clasă specială de criptogame care trăesc în locurile gunoioase, grase și umede, sau ca paraziți, pe arbori sau pe alte plante; unele din ele sînt bune de mîncare (ciuperca, mănătarca, etc,), iar altele sînt foarte otrăvitoare: muierea ... fripse niște bureți ce aflase prin pădure (RET.); proverb: doar n’am mîncat bureți! (ZNN.), n’am înnebunit; a tăia dracului bureți (ZNN.), a sta fără nici o treabă, a sta cu gura căscată. – Dintre speciile cunoscute la noi în țară, cităm următoarele; ~ -ACRU (sau ~-ALB, ~ -GALBEN, ~ -IUTE, ~ -LĂPTOS, ~ -PIPERAT, ~ -USTUROS) = IUȚARI; -~ BĂLOS¹, ciupercă comestibilă albă, cu miros și gust plăcut; crește pe pămînt în pădurile de fag și de brad (Hygrophorus eburneus) (🖼 656); – ~ BĂLOS² – BĂLOȘEL; – BUREȚI-CĂLUGĂREȘTI, ciuperci foarte mari, comestibile, cu pălăria brună-cenușie, cu carnea albă; cresc toamna pe rădăcinile și trunchiul stejarilor bătrîni; o singură ciupercă cîntărește uneori pînă la 15 kgr. (Polyporus frondosus) (🖼 657); – BURETELE-CALULUI, ciupercă cu pălăria cenușie, verzuie sau roșiatică, cu miros plăcut; crește pe pămînt gras și pe bălegar (Coprinus fimetarius); (🖼 658); – BURETELE-CERBILOR, ciupercă veninoasă, de formă sferică, de coloare galbenă ca lămîia sau galben-brună; carnea e albă la început, apoi devine albăstrie, marmorată și în urmă brună, cu un miros tare și neplăcut; crește prin păduri, vara și toamna; numită în Mold. și „bășina-porcului” (Scleroderma vulgare) (🖼 659); – ~ -CRĂIESC = BURETE-DOMNESC; – ~ -CREȚ¹, ciupercă comestibilă, cu gust plăcut, foarte ramificată, la început albă, apoi gălbuie, crește toamna pe trunchiul copacilor bătrîni din păduri; numită și „burete-de conopidă” (Hydnum coralloides); – ~ -CREȚ² RĂMURELE; – ~ -CREȚ³ – BUREȚI-DE-CONOPIDE²; – ~ -CREȚ⁴ = TOGMĂGEL 1; – Olten. ~ DE-BUBĂ- ~-PUCIOS; – ~-DE-CASĂ CIUPERCĂ; – ~ -DE-CONOPIDĂ¹= ~ -CREȚ¹; – BURETE-DE-CONOPIDĂ² , ciupercă comestibilă, de coloare albă, cu tulpina groasă, din care pornesc rămurele dese și ascuțite, goale înăuntru și fragile; crește prin pădurile umbroase și umede, mai cu seamă în păduri de brad; numită și „barba-caprei”, „burete-creț”, „crețișoară”, „curălice”, „laba-mîței”, „meloșel”, „opintici” sau „togmăgel” (Clavaria coralloides) (🖼 660); – ~-DE-IARBĂ (PĂC.) VINEȚICĂ-CU-LAPTE; – ~-DE-MESTEACĂN, ciupercă comestibilă, cu miros aromatic, cu pălăria cărnoasă de coloarea scorțișoarei, cu piciorul, gol înăuntru, de coloare gălbuie; crește pe pămînt, în păduri, în grămezi mai mari; numită și „pîinișoare” (Cortinarius cinnamomeus); – ~-DE-NUC, ciupercă, cu carnea albă, cu miros pătrunzător și cu gust plăcut; pălăria, galbenă-roșiatică, și prevăzută cu solzi bruni, are forma unui evantaliu; crește pe trunchiul nucilor, fagilor și ulmilor din păduri; numit și „(burete-) păstrăv” sau „păstrăv-de nuc” (Polyporus squamosus); (🖼 661); – ~-DE-PRUND, ciupercă comestibilă, cu gust amar, cu miros foarte aromatic, cu pălăria galbenă-cafenie; crește în grupuri prin păduri, de la primăvară pînă la toamnă; numită (în Bucov.) și „burete-de rouă” (Collybia esculenta); – ~-DE-ROUĂ¹, ciupercă cu pălăria aproape membranoasă, de coloare roșie-cafenie; crește pe bălegar și pe lemn putred (Coprinus micaceus); (🖼 662); – ~-DE-ROUĂ², = BURETE-DE-PRUND; – ~-DE-SOC, ciupercă moale, gelatinoasă, concavă, în formă de scoică, de coloare brună-roșiatică; crește pe trunchiurile bătrîne de soc (Hirneola auricula Judae) (🖼 663); – ~-DE-SPIN¹, ciupercă comestibilă, dulce la gust și fără nici un miros, cu pălăria cenușie, purpurie pe margini și verzuie sau gălbuie la centru; crește pe pămînt, prin păduri (Russula grisea); – ~-DE-SPIN², NICORETE; – ~-DE-STEJAR¹, ciupercă cu pălăria bombată, de coloare purpurie, puțin catifelată; crește prin păduri (Boletus purpureus); – ~-DE-STEJAR², ciupercă roșie ca sîngele ce crește pe trunchiul copacilor, mai ales pe stejar; din ea se extrage așa numitul „cleiu de stejar” (Fistulina hepatica) (🖼 664); – ~-DE-VEVERIȚĂ = RĂMURELE; – ~-DOMNESC, ciupercă cu pălăria aproape membranoasă, de coloare galbenă; crește pe drumurile de la cîmp; numită (în Trans.) și „burete-crăiesc” (Bolbitius fragilis); – ~-DULCE¹ = VINEȚICĂ-CU-LAPTE; – ~-DULCE² = RÎȘCOV; – ~- FLOCOS, ciupercă cu pălăria gălbuie-roșiatică, a cărei carne conține un suc lăptos alb și foarte acru; crește pe pămînt, mai ales prin pădurile de mesteacăn; numită (în Mold.) și „flocoșel” (Lactarius torminosus) (🖼 665); – ~-GALBEN¹, una din cele mai bune ciuperci comestibile cu carnea albă, spre periferie gălbuie, cu miros plăcut și gust puțin piperat; crește în grupuri mici prin pădurile umbroase de fag, de brad și de mesteacăn; numită și „gălbinele”, „gălbiori”, „unghia-caprei” sau „urechiușă” (Cantharellus cibarius) (🖼 666); – ~-GALBEN² = IUȚARI; – ~-GĂLBIȘOR, ciupercă a cărei carne conține un suc lăptos care devine mai tîrziu acru; crește toamna prin pădurile umbroase (Lactarius aurantiacus); – ~-NEGRU = PĂSTRĂV 2; – BURETELE-OILOR, ciupercă comestibilă cu carnea albicioasă, puțin amară și cu miros plăcut; e compusă din mai multe pălării neregulate și legate între ele, de coloare brună gălbuie; crește pe sub brazi și pini, prin mușchi, în grupuri mari, mai ales toamna (Polyporus confluens) (🖼 667); – ~-PESTRIȚ, ~-ȘERPESC, BURETELE-ȘARPELUI, BURETE-DOMNESC-NEBUN (PĂC.), ciupercă foarte veninoasă, cu pălăria de o coloare roșie, frumoasă, acoperită mai adesea de pete albe; crește pe pămînt, în păduri; numită (în Mold.) și „pălăria-șarpelui” (Amanita muscaria) (🖼 668); – ~-PUCIOS, ~-PUTUROS, ciupercă de o formă ciudată, cu piciorul lung de 12-14 cm., de coloare alburie, în vîrful căruia e așezată pălăria conică, foarte scurtă; mirosul puternic, foarte urît, al acestei ciuperci face ca să fie descoperită de la distanță, atrăgînd în același timp muștele și alte insecte, cari mănîncă pulpa conținută în alveole; numită și „burete-de-bubă”, „boțiți” sau „bozuz” (Phallus impudicus) (🖼 669); – ~-ROȘU¹, ciupercă roșie, cu pălăria cărnoasă și piciorul vîrtos; crește prin foile căzute din pădurile de fag și pe cucuruzii de pin (Mycena strobilina); (🖼 670) – ~-ROȘU² = VINEȚICĂ-CU-LAPTE; – ~ȘERPESC¹, ciupercă comestibilă, cu carnea albă și moale, cu gust și miros plăcut; numită și „pălăria-șarpelui” (Agaricus procerus, Lepiota procera) (🖼 671); – ~-ȘERPESC² = BURETE-PESTRIȚ; – ~ȚEPOS – FLOCOȘEL 1; – BURETELE-VACII, ciupercă comestibilă, cu pălăria cărnoasă, de coloare galbenă-roșiatică; crește pe pămînt, în pădurile de brad și de fag (Lactarius subdulcis); – ~-VÎNĂT, ciupercă comestibilă, de coloare violetă-închisă, cu carnea moale, fără nici un miros; crește izolat printre frunzele uscate din pădure (Cortinarius violaceus) ¶ 5 🔧 Capetele umflate ale butucului de la roțile carului în care sînt vîrîte capetele spițelor (👉 ROATĂ) [lat. vulg. *boletis = clas. boletus].

RÎȘCOV, rîșcovi, s. m. Ciupercă comestibilă, care crește prin pădurile de fag și de brad (Lactarius deliciosus, Agaricus deliciosus sau canthorellus). Plecai în pădure după ciuperci... Peste puțin, mă întorsei cu desagii plini de hribi, de rîșcovi. HOGAȘ, M. N. 171. Rîșcovii se fac pe unde sînt păduri de brad. ȘEZ. VIII 6.

RÂȘCOV ~i m. Ciupercă comestibilă cu piciorul galben-roșcat și cu pălăria portocalie-cărămizie, care crește prin pădurile de fag și de brad. /cf. ucr. ryžok, ryžka

râșcov m. Mold. și Tr. ciupercă comestibilă de coloare roșie-cărămizie (Agaricus deliciosus). [Cf. rus. RYJIKŬ, roșiatic].

rîșcov m. (poate d. rus. rýžik, ryžičék, un fel de cĭupercă, d. rýžiĭ, roșcat). Mold. Trans. A cĭupercă comestibilă foarte mare roșiatică și cărămizie care crește pin făget și brădet (lactarius deliciosus saŭ agáricus deliciosus). – În Prah. pînea păduriĭ. V. hrib, opintic, și zbîrcĭeg.

râșcov s. m., pl. râșcovi

râșcov s. m., pl. râșcovi

râșcov s. m., pl. râșcovi

rîșcov (rîșcovi), s. m. – Ciupercă comestibilă (Agaricus deliciosus, Lactarius volemus). Var. rîșcovel, roșcov(an). Sl. ryždĭ „roșcat” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 314), dar lipsește etimonul apropiat; cf. rut. rýžok (Candrea), rus. ryžik (Tiktin). – Der. roșcovan, adj. (bălai, cu ten roșcat), contaminare dintre rîșcov și roșu.

RAȘCOV, com. în Republica Moldova (Dubăsari). Catedrală romano-catolică Sf. Caetan, construită în sec. 17. Sit arheologic cu așezări tripoliene (sec. 4-3 î. Hr.). Târg și punct vamal la trecerea peste Nistru (sec. 16-18).

RÂȘCOV (cf. ucr. ryžok, ryžka) s. m. Ciupercă comestibilă, de culoare portocalie-cărămizie și cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Pălăria, măsurând 5-15 cm în diametru, este convexă la ciupercile tinere, căpătând apoi formă de pâlnie. Secretă latex roșu-portocaliu cu gust dulce; crește în pădurile de brad și de fag și în pajiști.

RÂȘCOV s. (BOT.) (Lactarius deliciosus sau volemus) v. vinețică-cu-lapte.

RÎȘCOV s. (BOT.) 1. (Lactarius deliciosus) (reg.) lăptucă, opintici (pl.), rîșcovan, rîșcoviță, burete-dulce, păstrăv-de-pădure, pita-lui-Dumnezeu, pîinea-pădurii. 2. (Lactarius volemus) vinețică-cu-lapte, (reg.) rîșcoviță, burete-dulce, (Mold.) rîșcovel.

rấșcov, râșcovi, (râșcă), s.m. (reg.) Specie comestibilă de ciuperci (Lactarius volemus; Lactarius rufus): „Ciobanii, și în gospodăriile de pe munții din Borșa și Moisei, condimentează ciorbele și tocănițele în loc de piper, cu râșcovi, bureți iuți” (Beres, Marta, 2002: 357). – Din sl. ryždǐ „roșcat”, cf. ucr. ryžok (Candrea, după DER; MDA); probabil din rus. ryžik, ryžiček „ciupercă”.

râșcov, râșcovi, (râșcă), s.m. – (reg.) Specie comestibilă de ciuperci (Lactarius volemus; Lactarius rufus): „Ciobanii, și în gospodăriile de pe munții din Borșa și Moisei, condimentează ciorbele și tocănițele în loc de piper, cu râșcovi, bureți iuți” (Beres, Marta, 2002: 357). – Din sl. ryždǐ „roșcat”, cf. ucr. ryžok (Candrea, cf. DER; MDA); poate din rus. ryžik, ryžiček „ciupercă” < ryžiǐ „roșcat” (Scriban).

râșcov, -i, (râșcă), s.m. – Specie comestibilă de ciuperci (Lactarius volemus; Lactarius rufus): „Ciobanii și în gospodăriile de pe munții din Borșa și Moisei, se condimentează ciorbele și tocănițele în loc de piper, cu râșcovi, bureți iuți” (Beres, Marta 2002: 357). – Sl. ryždǐ „roșcat”, cf. ucr. ryžok (Candrea cf. DER).