RAPORT², (1,2,4) raporturi, și (3) rapoarte, s. n. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni, pe care gîndirea omenească o poate constata și stabili; relație. Raportul între scriitor și viață este chestiunea de bază, piatra de încercare care desparte pe scriitorii realiști de cei antirealiști. BENIUC, P. 101. Se pot analiza însă realitățile, raporturile de forță dintre cele două tabere, ajungîndu-se la unele concluzii. BOGZA, A. Î. 582. ◊ Raporturi de producție = relații de producție, v. relație. ◊ Expr. În raport cu... = față de..., în comparație cu... Să studiem problemele în raport cu situația mondială generală. VORNIC, P. 158. Sub raportul (sub acest raport, sub diverse raporturi sau sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (din diverse sau din toate punctele de vedere, sub toate aspectele). Eminescu a fost pregătit sub toate raporturile pentru a croi un drum nou în literatura romînilor. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Sub acest raport, cele ce se întîmplă în toate zilele aici vorbesc în contra acestei opinii. BOLINTINEANU, O. 288. 2. (Mai ales la pl.) Legătură între două (sau mai multe) persoane, instituții etc.; relație. Ești poate în bune raporturi cu dînsul? C. PETRESCU, A. 324. Raporturile dintre aceste două ființe umile sînt pline de delicateță. IBRĂILEANU, S. 8. Spionii... să n-aibă cu noi nici un fel de raport. NEGRUZZI, S. III 462. 3. (Mat.) Cîtul dintre două mărimi de același fel exprimate în aceleași unități. 4. Relație (numerică) între două valori. Ceru numaidecît rețeta [plăcintelor] și începu s-o scrie... N-ajunse să înțeleagă însă raporturile și proporțiile, din pricină că toți din jurul său ajunseseră la o însuflețire înaltă. SADOVEANU, Z. C. 50.