RALIA, raliez, vb. I. Refl. 1. A se aduna, a se strînge (în jurul cuiva sau a ceva) în vederea unei acțiuni comune; (învechit) a se regrupa. Vedem pe ai noștri năvălind asupra turcilor, a fi reîmpinși, a se ralia și a năvăli de iznoavă. BĂLCESCU, O. I 29. 2. (Urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «la») A adera la o părere, la o propunere, la o opinie etc.; a se alătura la ceva, a trece de partea cuiva. Atunci însă d-na Pintea dădu semnalul plecării, la care se raliă îndată și soția prefectului. REBREANU, R. I 225. Boierii lui Constantin Cantemir ce se aflau la Poartă se raliară la domnia nouă. IORGA, L. I 259. – Formă gramaticală: perf. s. pers. 3 raliă.