raină sf [At: MÎNDRESCU, I. G. 76 / Pl: răini, ~ne / E: ger Reine] 1 (Reg) Cratiță (1). 2 Tigaie. 3 Conținutul unei cratițe.

crátiță f., pl. e și crătițĭ (bg. kratička, cam scundă; sîrb. kratica, prescurtare, kratice, jumătățĭ de cizme, după cum și cratița e jumătate de oală. Cp. cu cĭocîrtesc și cu lat. gr. crater, oală). Vest. Oală scundă cu doŭă toarte de făcut bucate scăzute cu sos. – În Ban. Trans. Olt. raĭnă. V. tigaĭe, tingire.

ráĭnă f., pl. e (germ. reine). Trans. Olt. Ban. Cratiță, oală joasă cu doŭă toarte.

raină (-ne), s. f. – Cratiță. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curățare”. În Trans. și Banat.

Răină v. Rain 2.

RAINĂ s. v. cratiță, tigaie.

raină s. v. CRATIȚĂ. TIGAIE.