RAHAGIU, rahagii, s. m. Fabricant sau vînzător (adesea ambulant) de rahat. Rahagiul ținea o prăvălioară, adică o tarabă pe un cărucior cu patru roate. I. BOTEZ, ȘC. 17. Întreabă pe Tănase rahagiul de cîți gologani a vîndut rahat. CARAGIALE, O. II 307. – Variantă: rahatgiu (SADOVEANU, D. P. 181) s. m.