3 intrări
40 de definiții
din care- explicative (31)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RAGACI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. – Din rus. rogač.
RAGACI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. – Din rus. rogač.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ragaci sn [At: ANTIPA, P. 291 / Pl: ~ace / E: rs рогач] Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAGACI, ragace, s. n. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. Pescarul așteaptă cu prăjina în mînă și, cînd vede crapul pe fundul apei, aruncă ragaciul asupra lui și-l prinde între cele două brațe ale acestuia. ANTIPA, P. 291.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂGACE, răgace, s. f. (Entom.) Rădașcă. – Din bg., sb. rogač.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
caradașcă sf vz rădașcă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ragacea sf vz răgace
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ragaoace sf vz răgace
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgace1 sf [At: LB / V: (reg) garacie (Pl: gărăcii), ragacea, ragoace (Pl: ragoci), ~aci sm, ~acie (Pl: ~găcii, ~cii), ~aoace, ~găce, ~găcie, ~găoace, ~goace, râgacie, regoace, rogaci sm, rug~, rugaci sm, rugacie / Pl: ~aci, (îrg) ~gaci / E: vsl *рогачь, bg рогач] 1 Rădașcă (1) (Lucanus cervus). 2 (Mun) Cărăbuș (1) (Melolontha vulgaris).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgaci2, ~ace smf, a [At: DLR / V: ~acie sf / Pl: ~ace / E: rage + -aci] (Reg) 1-2 (Vită) care rage.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgaci1 sm vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgacie1 sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgacie2 sf vz răgaci2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgăce sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgăcie sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgăoace2 sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgăoace sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgoace sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râgaci sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râgacie sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
regoace sf vz răgace1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rogaci sm vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugace sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugaci sm vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugacie sf vz răgace1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂGACE, răgace, s. f. (Entom.) Rădașcă. – Din bg., scr. rogač.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
RĂGACE, răgace, s. f. (Și în forma răgăoace) Rădașcă. Cum fac furnicile cu cîte o răgăoace... pe care o golesc de toate măruntaiele, lăsîndu-i numai cheresteaua. GALACTION, O. I 262. – Variantă: răgăoace s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂGĂOACE s. f. v. răgace.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răgace f. Zool. rădașcă. [Bulg. ROGAČ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
caradáșcă f., pl. ște (bg. garagaška. V. caragață. Est. Un fel de gîndac negru foarte mare care zboară noaptea și care se distinge pin doŭă coarne marĭ cu care strînge ca cu un clește (lucanus cervus). – Și rădașcă, răgace și răgașcă (vest). V. bondar, carabană.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răgáce f., pl. răgácĭ (bg. rogačĭ, cerb, caradașcă, d. rog, corn. Totușĭ cp. și cu caragace. V. roșcov). Vest. Caradașcă. – În Trans. și rugacĭ m.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rugácĭ m., pl. tot așa. V. răgace.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ragaci s. n., pl. ragace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ragaci s. n., pl. ragace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ragaci s. n., pl. ragace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răgace (pop.) s. f., g.-d. art. răgacei; pl. răgace
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
răgace (pop.) s. f., g.-d. art. răgacei; pl. răgace
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răgace s. f., g.-d. art. răgacei; pl. răgace
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂGACE s. v. rădașcă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂGACE s. (ENTOM.; Lucanus cervus) rădașcă, (reg.) bourel, buhai, caraban, cerb, cerbar, cornac, taur, boul-babei, boul-Domnului, boul-lui-Dumnezeu, capul-cerbului, vaca-Domnului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răgace (răgace), s. f. – Rădașcă (Lucanus cervus). – Var. răgaci, Trans. rugaci, rugace. Sl., cf. bg., sb., slov., rus. rogačĭ, ceh. roháč, din sl. rogŭ „corn” (Cihac, II, 303; Conev 52), sl. rogatŭ „cornut”. Este dubletul lui rădașcă (var. rodașcă, rudașcă, caradașcă), s. f. (boul-lui-Dumnezeu), cu schimb. cons. greu de explicat. – Der. radășcat, adj. (cu coarne ca de rădașcă).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N58) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F104) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F104) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ragaci, ragacesubstantiv neutru
- 1. Unealtă în formă de clește cu coadă lungă, folosită la pescuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pescarul așteaptă cu prăjina în mînă și, cînd vede crapul pe fundul apei, aruncă ragaciul asupra lui și-l prinde între cele două brațe ale acestuia. ANTIPA, P. 291. DLRLC
-
etimologie:
- rogač DEX '98 DEX '09
răgace, răgacesubstantiv feminin
- 1. Rădașcă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rădașcă
- Cum fac furnicile cu cîte o răgăoace... pe care o golesc de toate măruntaiele, lăsîndu-i numai cheresteaua. GALACTION, O. I 262. DLRLC
-
etimologie:
- rogač DEX '98 DEX '09