radius sn [At: KRETZULESCU, A. 15/9 / P: ~di-us / V: radiu / Pl: ~uri / E: lat, fr radius] Os lung care împreună cu cubitusul formează scheletul antebrațului.

RADIUS s. n. Cel mai mic dintre cele două oase care formează antebrațul. – Pronunțat: -di-us.

RADIUS s.n. Cel mai subțire dintre cele două oase ale antebrațului. [Pron. -di-us. / < fr., lat. radius].

RADIUS s. n. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. (< lat., fr. radius)

RADIUS n. anat. Osul subțire al antebrațului, situat între labă și cot. [Sil. -di-us-] /<fr., lat. radius

*rádius n. (lat. radius, „rază” și „spiță de roată”, la care s’a făcut aluz. cînd a fost numit așa de Celsiŭ, un celebru medic roman). Anat. Cel maĭ mic din cele doŭă oase care constituĭe antebrațu (cotu). – Se poate zice și radiŭ cînd e vorba de format pluralu și genitivu.

radiu³ sn vz radius

!radius (os) (desp. -di-us) s. n., pl. radiusuri

radius (-di-us) s. n.

radius s. n. (sil. -di-us)