10 definiții pentru radioreceptor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio2. ♦ (În sintagma) Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.). [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiorécepteur.

radioreceptor sn [At: LTR2 / Pl: ~oare / E: radio1- + receptor] 1 Aparat de telecomunicații folosit pentru captarea undelor radioelectrice prin intermediul unei antene Si: radio2 (3). 2 (Îs) ~ de trafic Radioreceptor (1) profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.).

RADIORECEPTÓR, radioreceptoare, s. n. Receptor de unde radiofonice.

RADIORECEPTÓR s.n. Aparat cu care se recepționează emisiunile radiofonice. [Cf. fr. radiorécepteur].

RADIORECEPTÓR s. n. instalalție de radiocomunicații cu care se recepționează unde electromagnetice (sonore sau luminoase). (< fr. radiorécepteur)

RADIORECEPTÓR ~oáre n. Receptor de unde radiofonice. [Sil. -di-o-] /<fr. rdaiorécepteur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radioreceptór (-di-o-) s. n., pl. radioreceptoáre

radioreceptór s. n. (sil. -di-o-), pl. radioreceptoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RADIORECEPTOR s. radio. (Și-a cumpărat un ~.)

Intrare: radioreceptor
radioreceptor substantiv neutru
  • silabație: ra-di-o- info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radioreceptor
  • radioreceptorul
  • radioreceptoru‑
plural
  • radioreceptoare
  • radioreceptoarele
genitiv-dativ singular
  • radioreceptor
  • radioreceptorului
plural
  • radioreceptoare
  • radioreceptoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

radioreceptor

  • 1. Aparat folosit pentru recepționarea undelor radiofonice (prin antene), pentru transformarea lor în semnale sonore și transmiterea lor prin intermediul difuzoarelor; radio.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: radio (s.n.)
    • 1.1. (în) sintagmă Radioreceptor de trafic = radioreceptor profesional utilizat pentru recepția unor semnale cu caracter special (informații de presă, date științifice, semnale pentru navigație etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: