radioficație sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: rs радиофикация] Radiodistribuție.

RADIOFICAȚIE, radioficații, s. f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor deservește mai multe difuzoare instalate la distanțe relativ mari și de care este legat prin conductoare electrice.

RADIOFICAȚIE s.f. Sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. [Gen. -iei. / < rus. radiofikațiia].

RADIOFICAȚIE s. f. sistem de radiorecepție în care un singur aparat receptor puternic servește mai multe difuzoare, instalate la distanță și legate de el prin conductoare electrice. (< rus. radiofikațiia)

RADIOFICAȚIE ~i f. Sistem de radio-recepție prin linii de distribuție de la o stație centrală. [Sil. -di-o-] /< rus. radiofikațija

radioficație (desp. -di-o-, -ți-e) s. f., art. radioficația (desp. -ți-a), g.-d. art. radioficației; pl. radioficații, art. radioficațiile (desp. -ți-i-)

radioficație (-di-o-, -ți-e) s. f., g.-d. art. radioficația (-ți-a), g.-d. art. radioficației; pl. radioficații, art. radioficațiile (-ți-i-)

radioficație s. f. (sil. -di-o-, -ți-e), art. radioficația (sil. -ți-a), g.-d. art. radioficației; pl. radioficații, art. radioficațiile (sil. -ți-i-)

RADIOFICAȚIE s. radiodistribuție.

RADIOFICAȚIE s. radiodistribuție.