radiobaliza vt [At: DN³ / Pzi: ~zez / E: fr radiobaliser] A marca o rută aeriană cu radiobalize.

RADIOBALIZA vb. I. tr. A echipa cu instalații de radiobalizaj. [Cf. fr. radiobaliser].

RADIOBALIZA vb. tr. a echipa cu instalații de radiobalizaj. (< fr. radiobaliser)

RADIOBALIZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise.

radiobaliză sf [At: LTR² / Pl: ~ze / E: fr radio-balise] Aparat terestru de radionavigație care emite unde electromagnetice recepționate de avioane în momentul trecerii lor deasupra punctului în care se găsește acest aparat și care servește la dirijarea aterizării fară vizibilitate a avioanelor Si: radiofar.

RADIOBALIZĂ, radiobalize, s. f. Aparat terestru de radionavigație care indică trecerea unei aeronave deasupra unui anumit punct geografic, prin emiterea unor unde radioelectrice sau prin reflectarea unor unde radioelectrice recepționate; radiofar. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiobalise.

RADIOBALIZĂ s.f. Emițător de radio de mică putere, instalat la sol într-un anumit punct, ale cărui emisiuni, captate la bordul unui avion, îi permit acestuia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acestui punct. [Cf. fr. radiobalise].

RADIOBALIZĂ s. f. emițător radio², instalat la sol sau pe o geamandură, ale cărei emisiuni, captate la nordul unei (aero)nave, permit radiogoniometrarea. (< fr. radiobalise)

RADIOBALIZĂ ~e f. Stație de radio fixă care emite semnale speciale și servește la dirijarea navigației aeriene și maritime; radiofar. [Sil. -di-o-] /<fr. radiobaliser

radiobaliza vb., ind. prez. 1sg. radiobalizez, 3 sg. și pl. radiobalizează

radiobaliză (desp. -di-o-) s. f., g.-d. art. radiobalizei; pl. radiobalize

radiobaliză (-di-o-) s. f., g.-d. art. radiobalizei; pl. radiobalize

radiobaliză s. f. (sil. -di-o-); pl. radiobalize

RADIOBALIZĂ aparat terestru de radionavigație, construit dintr-un radiemițător de putere mică instalat într-un anumit punct, care emite unde electromagnetice pe verticală, pentru a fi captate la bordul unei aeronave, permițându-i acesteia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acelui punct. Radiobalizele sunt utilizate, de regulă, în instalații destinate dirijării aterizării fără vizibilitate a aeronavelor.

RADIOBALIZĂ s. (FIZ.) v. radiofar.

RADIOBALIZĂ s. radiofar.