11 definiții pentru radiculă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.

RADÍCULĂ, radicule, s. f. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. – Din fr. radicule, lat. radicula.

radiculă sf [At: CAIET, 69r/9 / V: (îvr) radicul s / Pl: ~le / E: fr radicule, lat radicula] Parte a embrionului unei semințe, din care se dezvoltă, după germinație, rădăcina (1) plantei.

RADÍCULĂ, radicule, s. f. (Bot.) Partea embrionului din care se dezvoltă rădăcina plantulei și care apare la germinarea seminței sub formă de colț.

RADÍCULĂ s.f. Parte a embrionului care formează după germinație rădăcina plantulei. [< fr. radicule, lat. radicula].

RADÍCULĂ s. f. parte a embrionului care formează, după germinație, rădăcina plantulei. (< fr. radicule, lat. radicula)

RADÍCULĂ ~e f. bot. Parte a embrionului unei semințe care, după germinație, se transformă în rădăcina plantei. /<fr. radicule, lat. radicula

*radículă f., pl. e (lat. radicula, rădăcioară. V. rîdiche). Bot. Prima rădăcină care încolțește din sămînță orĭ din sîmbure.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

radiculă s. f., g.-d. art. radiculei; pl. radicule

radiculă s. f., g.-d. art. radiculei; pl. radicule

radículă s. f., g.-d. art. radículei; pl. radícule

Intrare: radiculă
radiculă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiculă
  • radicula
plural
  • radicule
  • radiculele
genitiv-dativ singular
  • radicule
  • radiculei
plural
  • radicule
  • radiculelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

radiculă, radiculesubstantiv feminin

  • 1. Rădăcină a plantulei din sămânță, care, după încolțirea seminței, se transformă în rădăcină principală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.