2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

radiant, ~ă a [At: MARIN, F. 9/12 / P: ~di-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr radiant] 1 Care se răspândește prin radiații. 2 Care emite radiații.

radianță sf [At: DL / P: ~di-an~ / Pl: -țe / E: fr radiance] Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe.

RADIÁNT, -Ă, radianți, -te, adj. 1. (Despre energie) Care se răspândește prin radiații. 2. (Despre corpuri) Care emite radiații, lumină etc.; care radiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. radiant.

RADIÁNT, -Ă, radianți, -te, adj. 1. (Despre energie) Care se răspândește prin radiații. 2. (Despre corpuri) Care emite radiații, lumină etc.; care radiază. [Pr.: -di-ant] – Din fr. radiant.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos total emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime fizică egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe. [Pr.: -di-an-] – Din fr. radiance.

RADIÁNT, -Ă, radianți, -te, adj. 1. Care se răspîndește prin radiații, care este radiat. Căldură radiantă. 2. Care emite radiații. – Pronunțat: -di-ant.

RADIÁNȚĂ, radianțe, s. f. Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria suprafeței emițătoare a acelui izvor. – Pronunțat: -di-an-.

RADIÁNT, -Ă adj. 1. Care se propagă prin radiație. 2. Care emite radiații. [Pron. -di-ant. / cf. fr. radiant].

RADIÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și suprafața emițătoare a acelui izvor. [Pron. -di-an-. / cf. fr. radiance].

RADIÁNT, -Ă adj. 1. care radiază1. 2. care se propagă prin radiație. (< fr. radian)

RADIÁNȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre fluxul de lumină emis de un izvor luminos și aria emițătoare a acestuia; emitanță. (< fr. radiance)

RADIÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre corpuri) Care radiază. Soare ~. 2) (despre energie) Care se propagă prin radiații. Căldură ~tă. [Sil: -di-ant] /<fr. radiant

RADIÁNȚĂ ~e f. fiz. Mărime fotometrică egală cu raportul dintre fluxul luminos emis de suprafața unui corp și aria acestei suprafețe; emananță. [Sil. -di-an-] /<fr. radiance

*radiánt, -ă adj. (lat. rádians, -ántis, d. radiare, a radia, a emite raze). Care se întinde emițînd raze: căldură radiantă. Astr. Punct radiant, punctul de unde par că pleacă unele elemente: punctu radiant al uneĭ stele căzătoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

radiánt (-di-ant) adj. m., pl. radiánți; f. radiántă, pl. radiánte

radiánță (-di-an-) s. f., g.-d. art. radiánței; pl. radiánțe

radiánt adj. m. (sil. -di-ant), pl. radiánți; f. sg. radiántă, pl. radiánte

radiánță s. f. (sil. -di-an-), g -d. art. radiánței; pl. radiánțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RADIÁNȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)

RADIANȚĂ s. (FIZ.) emitanță. (~ este o mărime fotometrică.)

Intrare: radiant
radiant adjectiv
  • silabație: -di-ant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radiant
  • radiantul
  • radiantu‑
  • radiantă
  • radianta
plural
  • radianți
  • radianții
  • radiante
  • radiantele
genitiv-dativ singular
  • radiant
  • radiantului
  • radiante
  • radiantei
plural
  • radianți
  • radianților
  • radiante
  • radiantelor
vocativ singular
plural
Intrare: radianță
radianță substantiv feminin
  • silabație: -di-an-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • radianță
  • radianța
plural
  • radianțe
  • radianțele
genitiv-dativ singular
  • radianțe
  • radianței
plural
  • radianțe
  • radianțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)