11 definiții pentru racateț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

racateț sm [At: MARIAN, O. I, 89 / V: răcăt~ / Pl: ~i / E: rac1 cf racaleț] (Reg) Brotac (1) (Hyla arborea).

RACATÉȚ, racateți, s. m. (Regional) Broatec. Buraticii... broatecii, racateții sau răcăneii cîntă ca și broaștele. PAMFILE, VĂZD. 94. [Pasărea] începe... a mișca gușa ca un racateț. MARIAN, O. I 89.

RACATÉȚ, racateți, s. m. (Reg.) Broatec.

racateț m. Buc. brotac: mișcă gușa ca un racateț. [V. răcan].

răcănél m., pl. (dim. d. răcan). Olt. Trans. Brotac. – În nord și racateț.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RACATÉȚ s. v. broască de iarbă, broască verde, broatec, brotac, brotăcel, buratic.

racateț s. v. BROASCĂ DE IARBĂ. BROASCĂ VERDE. BROATEC. BROTAC. BROTĂCEL. BURATIC.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

racatéț, racateți, (racaleț), s.m. – Broscoi (Dragomirești). – Din răcan (Șăineanu, Scriban, DER); din rac „cuvânt care imită strigătul broaștei”, cf. racaleț (MDA).

racatéț, -i, s.m. (racaleț) – Broscoi (Dragomirești). – Din rac.

Intrare: racateț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • racateț
  • racatețul
  • racatețu‑
plural
  • racateți
  • racateții
genitiv-dativ singular
  • racateț
  • racatețului
plural
  • racateți
  • racateților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)