RABOTEZĂ, raboteze, s. f. 1. Mașină care servește la prelucrarea, prin așchiere, a unui metal; mașină de rabotat. Raboteză longitudinală. Raboteză transversală. ▭ Mi-a dat-o tovarășul Pîrvu, zilierul de la raboteze. V. ROM. decembrie 1950, 157. 2. Mașină ale cărei cuțite sînt fixate de un arbore rotativ, paralel cu masa, și care servește la prelucrarea prin așchiere a fețelor unor piese de lemn.