Maimonide (Rabi Moise ben Maimon, scurtat Rambam) m. filozof talmudist, medic și rabin, născut la Gordova și considerat ca Platon al Judaismului (1135-1204).

rabi (rabbi) subst. Termen ebraic care înseamnă „domnul meu” sau „stăpânul și învățătorul meu”, devenit titlu onorific pentru cărturari, pe care îl adăugau numelor proprii. Cu apelativul de „învățător” a fost numit și Iisus Hristos de mai multe ori în Noul Testament. – Din gr. rabbi.

RABI [réibi], Isidor Isaac (1898-1988), fizician american originar din Polonia. Prof. la Univ. Columbia și la Institutul Tehnologic din Massachusetts. A studiat fenomenele magnetice moleculare și a găsit o metodă (metoda R.) de investigare prin fenomene de rezonanță a structurii hiperfine a nivelurilor energetice ale atomului. Cercetări asupra spinului și asupra proprietăților electrice și magnetice ale nucleului atomic. Premiul Nobel pentru fizică (1944).

Rab/i, -lea v. Rabula.