rabdocarp adj. m., pl. rabdocarpi; f. sg. rabdocarpă, pl. rabdocarpe

RABDO- „nuia, baghetă”. ◊ gr. rhabdos „băț, vergea” > fr. rabdo-, engl. rhabdo-, germ. id., it. rabdo- > rom. rabdo-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructe alungite în formă de nuia; ~ceras (v. -ceras), s. m., moluscă cefalopodă fosilă din triasicul superior, cu cochilie derulată și dreaptă și cu coaste transversale oblice; ~cit (v. -cit), s. n., celulă în bandă; ~ide (v. -id), s. n. pl., corpusculi filiformi sau aciculari din celulele epidermice; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., organisme vegetale unicelulare fosile și pelagice din grupul flagelatelor, în formă de bastonașe; ~sferă (v. -sferă), s. f., agregat sferic de rabdolite din mîlurile calcaroase marine; ~zomi (v. -zom), s. m. pl., ramuri care alcătuiesc o colonie de graptoliți.