opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Explicative DEX

rațiocinare sf [At: DN3 / V: ~ațiune / Pl: ~nări / E: fr ratiocination] (Liv) 1 Raționare cu mult echilibru. 2 Raționament subtil.

RAȚIOCINARE s.f. Acțiunea de a rațiocina; rațiocinație; raționament subtil, pedant. [< rațiocina].

rațiocinare s. f. (livr.) Raționament subtil, pedant ◊ „Nu-mi face plăcere și nici nu cred că sunt utile, în această fază a vieții mele, rațiocinările asupra problemelor personale, de creație sau altele.” R.lit. 5 IX 85 p. 16 (din rațiocina, din it. raziocinare; DN3)

rațiocina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: it raziocinare] 1 A raționa1 cu mult echilibru. 2 A raționa1 cu subtilitate.

rațiocinațiune sf vz rațiocinare

RAȚIOCINA vb. I. tr. (Liv.) A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. [Pron. -ți-o-. / < it. raziocinare, cf. lat. ratiocinari].

RAȚIOCINA vb. tr. a raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. (< fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)

Ortografice DOOM

rațiocinare s. f., g.-d. art. rațiocinării

rațiocina vb., ind. prez. 1 sg. rațiocinez, 3 sg. și pl. rațiocinează

Intrare: rațiocinare
rațiocinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rațiocinare
  • rațiocinarea
plural
  • rațiocinări
  • rațiocinările
genitiv-dativ singular
  • rațiocinări
  • rațiocinării
plural
  • rațiocinări
  • rațiocinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: rațiocina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rațiocina
  • rațiocinare
  • rațiocinat
  • rațiocinatu‑
  • rațiocinând
  • rațiocinându‑
 singular plural
  • rațiocinează
  • rațiocinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rațiocinez
 (să)
  • rațiocinez
  • rațiocinam
  • rațiocinai
  • rațiocinasem
a II-a (tu)
  • rațiocinezi
 (să)
  • rațiocinezi
  • rațiocinai
  • rațiocinași
  • rațiocinaseși
a III-a (el, ea)
  • rațiocinează
 (să)
  • rațiocineze
  • rațiocina
  • rațiocină
  • rațiocinase
plural I (noi)
  • rațiocinăm
 (să)
  • rațiocinăm
  • rațiocinam
  • rațiocinarăm
  • rațiocinaserăm
  • rațiocinasem
a II-a (voi)
  • rațiocinați
 (să)
  • rațiocinați
  • rațiocinați
  • rațiocinarăți
  • rațiocinaserăți
  • rațiocinaseți
a III-a (ei, ele)
  • rațiocinează
 (să)
  • rațiocineze
  • rațiocinau
  • rațiocinară
  • rațiocinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rațiocinare, rațiocinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a rațiocina; raționament subtil, pedant. MDA2 DN
    sinonime: rațiocinație
etimologie:

rațiocina, rațiocinezverb

  • 1. livresc A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.