2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rațiocinare sf [At: DN3 / V: ~ațiune / Pl: ~nări / E: fr ratiocination] (Liv) 1 Raționare cu mult echilibru. 2 Raționament subtil.
RAȚIOCINÁRE s.f. Acțiunea de a rațiocina; rațiocinație; raționament subtil, pedant. [< rațiocina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rațiocináre s. f. (livr.) Raționament subtil, pedant ◊ „Nu-mi face plăcere și nici nu cred că sunt utile, în această fază a vieții mele, rațiocinările asupra problemelor personale, de creație sau altele.” R.lit. 5 IX 85 p. 16 (din rațiocina, din it. raziocinare; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rațiocina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: it raziocinare] 1 A raționa1 cu mult echilibru. 2 A raționa1 cu subtilitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rațiocinațiune sf vz rațiocinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAȚIOCINÁ vb. I. tr. (Liv.) A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. [Pron. -ți-o-. / < it. raziocinare, cf. lat. ratiocinari].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RAȚIOCINÁ vb. tr. a raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate. (< fr. ratiocioner, lat. ratiocinari)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
rațiocináre s. f., g.-d. art. rațiocinării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rațiociná vb., ind. prez. 1 sg. rațiocinéz, 3 sg. și pl. rațiocineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
rațiocinare
- 1. Acțiunea de a rațiocina; raționament subtil, pedant.surse: MDA2 DN sinonime: rațiocinație
etimologie:
- ratiocinationsurse: MDA2
- rațiocinasurse: DN
rațiocina
- 1. A raționa cu mult echilibru, cu multă subtilitate.surse: MDA2 DN
etimologie:
- raziocinaresurse: MDA2 DN
- ratiocinarisurse: DN