5 definiții pentru rațiocinație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RAȚIOCINÁȚIE s.f. (Liv.) Rațiocinare. [Gen. -iei, var. rațiocinațiune s.f. / < fr. ratiocination, cf. lat. ratiocinatio].
RAȚIOCINÁȚIE s. f. rațiocinare. (< fr. ratiocination, lat. ratiocinatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rațiocinațiune sf vz rațiocinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RAȚIOCINAȚIÚNE s.f. v. rațiocinație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rațiocináție s. f., art. rațiocináția, g.-d. art. rațiocináției; pl. rațiocináții
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rațiocinație
rațiocinație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rațiocinațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||