26 de definiții pentru rașpel rașpă rașpilă rașpil rașpăl (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice. [Var.: ráșpă, ráșpilă s. f., ráșpil, ráșpăl s. n.] – Din germ. Raspel, Raspiel.

rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe care au dinți izolați, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice. Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)

RÁȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó

RÁȘPĂ s. f. v. rașpel.

RÁȘPĂL s. n. v. rașpel.

RÁȘPIL s. n. v. rașpel.

RÁȘPILĂ s. f. v. rașpel.

rașpă f. pila groasă a rotarului. [Ung. RÁSPÓ (din nemț. Raspel)].

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÁȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.

arată toate definițiile

Intrare: rașpel
rașpel1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpel
  • rașpelul
  • rașpelu‑
plural
  • rașpele
  • rașpelele
genitiv-dativ singular
  • rașpel
  • rașpelului
plural
  • rașpele
  • rașpelelor
vocativ singular
plural
rașpel2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpel
  • rașpelul
  • rașpelu‑
plural
  • rașpeluri
  • rașpelurile
genitiv-dativ singular
  • rașpel
  • rașpelului
plural
  • rașpeluri
  • rașpelurilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpă
  • rașpa
plural
  • rașpe
  • rașpele
genitiv-dativ singular
  • rașpe
  • rașpei
plural
  • rașpe
  • rașpelor
vocativ singular
plural
rașpilă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpilă
  • rașpila
plural
  • rașpile
  • rașpilele
genitiv-dativ singular
  • rașpile
  • rașpilei
plural
  • rașpile
  • rașpilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpil
  • rașpilul
  • rașpilu‑
plural
  • rașpile
  • rașpilele
genitiv-dativ singular
  • rașpil
  • rașpilului
plural
  • rașpile
  • rașpilelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rașpăl
  • rașpălul
  • rașpălu‑
plural
  • rașpăle
  • rașpălele
genitiv-dativ singular
  • rașpăl
  • rașpălului
plural
  • rașpăle
  • rașpălelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rașpel rașpă rașpilă rașpil rașpăl

  • 1. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii, a pieselor metalice de duritate mică sau a pieselor nemetalice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: rașpalău rașpel răzălău attach_file un exemplu
    exemple
    • Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.
      surse: DLRLC

etimologie: