2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZGHINÁRE, răzghinări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răzghina și rezultatul ei. – V. răzghina.

RĂZGHINÁRE, răzghinări, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se răzghina și rezultatul ei. – V. răzghina.

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Pref. răz- + [îm]bina.

răzghina vr [At: JIPESCU, O. 135 / V: răjg~, rășg~, ~găna, râjg~, râsg~ / S și: răsg~ / Pzi: răzghin / E: răz- + [îm]bina] 1 (Reg; d. oameni sau d. animale) A se crăcăna (peste măsură). 2 (Reg; d. oameni sau d. animale) A-și scrânti picioarele depărtându-le prea mult unul de altul. 3 (D. crengi) A se desface de trunchi (sub greutatea fructelor).

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Reg.; mai ales despre animale) A-și rupe picioarele, depărtându-le prea mult unul de altul; p. gener. a se rupe. – Răz- + [îm]bina.

RĂZGHINÁ, răzghín, vb. I. Refl. (Regional, mai ales despre animale) A-și frînge picioarele, din cauza îndepărtării lor (în laturi) prea mult unul de altul. [Caii] s-au răzghinat, Jos că mi-au picat. TEODORESCU, P. P. 57. – Variantă: răjghiná vb. I.

răsghinà v. a se răscrăcăna prin alunecare. [Cf. desghina].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzghináre (reg.) s. f., g.-d. art. răzghinắrii; pl. răzghinắri

răzghináre s. f., g.-d. art. răzghinării; pl. răzghinări

!răzghiná (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se răzghínă

răzghiná vb., ind. prez. 1 sg. răzghín, 3 sg. și pl. răzghínă

Intrare: răzghinare
răzghinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzghinare
  • răzghinarea
plural
  • răzghinări
  • răzghinările
genitiv-dativ singular
  • răzghinări
  • răzghinării
plural
  • răzghinări
  • răzghinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: răzghina
verb (V1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzghina
  • răzghinare
  • răzghinat
  • răzghinatu‑
  • răzghinând
  • răzghinându‑
singular plural
  • răzghi
  • răzghinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzghin
(să)
  • răzghin
  • răzghinam
  • răzghinai
  • răzghinasem
a II-a (tu)
  • răzghini
(să)
  • răzghini
  • răzghinai
  • răzghinași
  • răzghinaseși
a III-a (el, ea)
  • răzghi
(să)
  • răzghine
  • răzghina
  • răzghină
  • răzghinase
plural I (noi)
  • răzghinăm
(să)
  • răzghinăm
  • răzghinam
  • răzghinarăm
  • răzghinaserăm
  • răzghinasem
a II-a (voi)
  • răzghinați
(să)
  • răzghinați
  • răzghinați
  • răzghinarăți
  • răzghinaserăți
  • răzghinaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzghi
(să)
  • răzghine
  • răzghinau
  • răzghina
  • răzghinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)