10 definiții pentru răzeșiță răzășiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZEȘÍȚĂ, răzeșițe, s. f. (În Evul Mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș. – Răzeș + suf. -iță.

răzeșiță sf [At: CONTEMPORANUL, VI2, 15 / V: (reg) ~zăș~ / Pl: ~țe / E: răzeș + -iță] 1 (În Evul Mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ. 2 Soție de răzeș (1).

RĂZEȘÍȚĂ, răzeșițe, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș. – Răzeș + suf. -iță.

RĂZEȘÍȚĂ, răzeșițe, s. f. (În orînduirea feudală, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pămînt; soție de răzeș. Într-această primă parte a ospățului, răzeșița lui Griga intră cu claponii în țiglă. SADOVEANU, Z. C. 49. – Variantă: (Mold.) răzășíță s. f.

RĂZEȘÍȚĂ ~e f. 1) (în Moldova medievală) Țărancă liberă care stăpânea în devălmășie o bucată de pământ din moșia satului, transmis prin moștenire; moșneancă. 2) Soție de răzeș. /răzeș + suf. ~ița

răzășiță sf vz răzeșită

RĂZĂȘÍȚĂ s. f. v. răzeșiță.

răzắș și (maĭ vechĭ) răzéș și răzáș m. (ung. részes, părtaș, d. rész, parte, supt infl. luĭ chezăș. Tot așa răzălăŭ d. reszelö). Mold. Moșnean, țăran liber proprietar de moșioară în devălmășie, ĭar pe urmă independent. – Vechĭ și adj.: moșiĭ răzașe. Fem. -șíță, pl. e. V. boĭer, megiaș, moșnean, clăcaș, șerb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzeșíță s. f., g.-d. art. răzeșíței; pl. răzeșíțe

răzeșíță s. f., g.-d. art. răzeșíței; pl. răzeșíțe

Intrare: răzeșiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzeșiță
  • răzeșița
plural
  • răzeșițe
  • răzeșițele
genitiv-dativ singular
  • răzeșițe
  • răzeșiței
plural
  • răzeșițe
  • răzeșițelor
vocativ singular
  • răzeșiță
  • răzeșițo
plural
  • răzeșițelor
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzășiță
  • răzășița
plural
  • răzășițe
  • răzășițele
genitiv-dativ singular
  • răzășițe
  • răzășiței
plural
  • răzășițe
  • răzășițelor
vocativ singular
  • răzășiță
  • răzășițo
plural
  • răzășițelor

răzeșiță răzășiță

  • 1. în Evul Mediu Moldova Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: moșneancă attach_file un exemplu
    exemple
    • Într-această primă parte a ospățului, răzeșița lui Griga intră cu claponii în țiglă. SADOVEANU, Z. C. 49.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Răzeș + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09