7 definiții pentru răzbitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor.

RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, care trece prin...; pătrunzător. – Răzbi + suf. -tor.

răzbitor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. II, 15 / Pl: ~i, ~oare / E: răzbi + -tor] 1 Care trece prin... Si: pătrunzător. 2 (Îvr) Care învinge.

RĂZBITÓR, -OÁRE, răzbitori, -oare, adj. (Rar) Care răzbește; care străbate, trece prin...; pătrunzător. Își mărita mîndrețe de copilă Și-o trimitea la fiul lui Ahile Cel răzbitor de cete. MURNU, O. 51. Fă-te fulger răzbitor. ALECSANDRI, P. II 15.

RĂZBITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care răzbește; care străbate; care trece prin... /a răzbi + suf. ~tor

răsbitor a. care răsbește: fă-te fulger răsbitor AL.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răzbitór (rar) adj. m., pl. răzbitóri; f. sg. și pl. răzbitoáre

răzbitór adj. m., pl. răzbitóri; f. sg. și pl. răzbitoáre

Intrare: răzbitor
răzbitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbitor
  • răzbitorul
  • răzbitoru‑
  • răzbitoare
  • răzbitoarea
plural
  • răzbitori
  • răzbitorii
  • răzbitoare
  • răzbitoarele
genitiv-dativ singular
  • răzbitor
  • răzbitorului
  • răzbitoare
  • răzbitoarei
plural
  • răzbitori
  • răzbitorilor
  • răzbitoare
  • răzbitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)