5 definiții pentru rătutiș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂTUTÍȘ adv. (Reg.) De jur-împrejur. – Rătuti + suf. -iș.

RĂTUTÍȘ adv. (Reg.) De jur-împrejur. – Rătuti + suf. -iș.

rătutiș av [At: ȘEZ. II, 77 / E: rătute + -iș] (Reg) 1 Cu năucire. 2 De jur-împrejur.

RĂTUTÍȘ adv. (Regional) De jur împrejur. El apă că nu lua, Se uita cam rătutiș, Cam pe-o gură de colnic, Vedea tinerel voinic. ȘEZ. II 77.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: rătutiș
rătutiș adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • rătutiș