8 definiții pentru răsucitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.

RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). ♦ Fel, mod de a răsuci un fir. ♦ Cotitură a unui drum; întorsătură. – Răsuci + suf. -tură.

răsucitu sf [At: ATILA, P. 34 / Pl: ~ri / E: răsuciri + -tură] 1 (Mpl) Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire (1). 2 Șerpuitură. 3 Îndoitură. 4 Rotire (4).

RĂSUCITÚRĂ, răsucituri, s. f. Fiecare dintre întorsăturile, în formă de spirală, pe care le capătă firul prin răsucire. ♦ Fiecare dintre cotiturile unui drum. Nu-și poate închipui cineva ce sucituri și răsucituri sînt făcute în hotarul țării de prin acești munți. I. IONESCU, M. 36. ♦ Fel, mod de a răsuci un fir.

RĂSUCITÚRĂ ~i f. 1) Învârtire în jurul lui însuși sau în jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte răsucită de ceva. 3) Mod de a răsuci firele. 4) Fiecare dintre întorsăturile unui corp care descrie o mișcare de rotație. /a se răsuci + suf. ~tură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsucitúră s. f., g.-d. art. răsucitúrii; pl. răsucitúri

răsucitúră s. f., g.-d. art. răsucitúrii; pl. răsucitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSUCITÚRĂ s. 1. v. răsucire. 2. v. încovoietură. 3. v. spiră. 4. v. cotitură.

RĂSUCITU s. 1. învîrtire, învîrtit, răsuceală, răsucire, răsucit, suceală, sucire, sucit, sucitură. (~ unui fir textil.) 2. încovoietură, indoitură. (~ unei bare.) 3. spirală, spiră. (~ a unui arc.) 4. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, ocol, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (pop.) cîrmeală, cîrnitură, întorsură, sucitură, (Olt. și Ban.) covei. (~ a unui drum.)

Intrare: răsucitură
răsucitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsucitu
  • răsucitura
plural
  • răsucituri
  • răsuciturile
genitiv-dativ singular
  • răsucituri
  • răsuciturii
plural
  • răsucituri
  • răsuciturilor
vocativ singular
plural