14 definiții pentru răstav ristav


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec.

RĂSTÁV, răstavuri, s. n. I. (Reg.) 1. Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2. Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. II. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame. [Var.: ristáv s. n.] – Et. nec.

răstav sn [At: SANDU-ALDEA, A. 19/181 / V: (reg) ~tău, ris~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: ns cf răstăvi] 1 Fâșie de pământ pe care se cultivă un singur fel de plante. 2 (Reg) Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. 3 Distanță dintre rândurile unei culturi. 4 (Olt) Distanța dintre doi pomi. 5 (Olt) Distanța dintre două uluci de gard. 6 (Reg) Înălțimea peretelui unei cratițe. 7 Șină de fier distanțată care servește la fixarea formelor de tipar în rame. 8 (Reg) Sulul de dinainte la războiul de țesut.

RĂSTÁV1, răstavuri, s. n. 1. Fîșie de pămînt pe care se cultivă un singur fel de plante. Să intre tractoarele deodată și să țină la brazdă lungă, cît tot răstavul de la Plopșor. MIHALE, O. 46. 2. Fîșie de pămînt între două rînduri de semănături, distanță între rîndurile unei culturi. – Variantă: ristáv (PAMFILE, A. R. 74) s. n.

RĂSTÁV2, răstavuri, s. n. Șină de fier dințată, care servește la fixarea formelor tipografice în rame.

RĂSTÁV2 ~uri n. poligr. Bară metalică dințată folosită la fixarea formelor tipografice în rame. /Orig. nec.

RĂSTÁV1 ~uri n. reg. 1) Fâșie de pământ cultivată cu un singur fel de plante. 2) Fâșie de pământ între două rânduri de semănături. /Orig. nec.

răstav n. 1. în tipografie, bucăți de fier cu cari se strâng literele în presă; 2. unealtă la răsboiul de țesut; 3. fig. cadru. [Tras din slav. RASTAVITI, a separa].

răstáv n., pl. urĭ (vsl. *raz-stavŭ, *rastavŭ, d. rastaviti, a separa, ca postavŭ d. postaviti. V. po- și u-stav, stăvesc). Sud. Hat, răzor, cărare lată între racle la lanurĭ (V. mejdină). În tipografie, șină dințată cu care se strîng literele și care la un loc cu altele, apare ca o cărare în cadru care cuprinde pagina. O unealtă la războĭu de țesut.

RISTÁV s. n. v. răstav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răstáv (rar) s. n., pl. răstávuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răstáv (răstávuri), s. n.1. Distanța între rîndurile a două culturi. – 2. Cheie, pană de tipar. Sl. *rastavŭ de la rastaviti „a separa”, cf. bg. razstav „separare”, sb. stav „distanță între două culturi”, pol. rozstaw „amplasare”. Sensul 2 se datorează asemănării unei culturi cu o compoziție de tipar prin felul de dispunere a materialului. Cf. răstalniță, s. f. (pătuț, targă), probabil datorită separării tăbliilor, cf. sb. rastavnica „care desparte” (Titin).

Intrare: răstav
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răstav
  • răstavul
  • răstavu‑
plural
  • răstavuri
  • răstavurile
genitiv-dativ singular
  • răstav
  • răstavului
plural
  • răstavuri
  • răstavurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ristav
  • ristavul
  • ristavu‑
plural
  • ristavuri
  • ristavurile
genitiv-dativ singular
  • ristav
  • ristavului
plural
  • ristavuri
  • ristavurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)