12 definiții pentru răsplată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răspla sf [At: (a. 1643) BV, I, 131 / S și: res~ / Pl: (rar) ~lăți / E: pvb răsplăti] 1 Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită Si: recompensă (1). 2 (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă Si: pedeapsă. 3 (Îe) După (sau pentru) faptă (și) ~ Orice faptă ajunge cândva să fie răsplătită sau pedepsită. 4 (Îe) A-i veni cuiva zi de plată și ~ A sosi momentul răfuielilor.

RĂSPLÁTĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. – Din răsplăti (derivat regresiv).

RĂSPLÁTĂ, răsplăți, s. f. Ceea ce se face sau se dă cu scopul de a recompensa pe cineva pentru o acțiune săvârșită; recompensă. ♦ (Rar) Acțiune prin care se pedepsește o faptă; pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. – Din răsplăti (derivat regresiv).

RĂSPLÁTĂ, (rar) răsplăți, s. f. Ceea ce se dă cuiva cu scopul de a-l recompensa pentru o acțiune săvîrșită; recompensă (v. gratificație); (rar) acțiune prin care se pedepsește o faptă (v. pedeapsă). Orice faptă își are răsplata ei. VLAHUȚĂ, O. A. 495. Atunci cînd după moarte răsplata nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare. EMINESCU, O. I 60. ◊ (Întărit prin «plată») Dar gîndit-ai că păcatul Își urmează vinovatul Și că-n lume orice faptă Are plată și răsplată? ALECSANDRI, P. P. 208. ◊ Expr. După (sau pentru) faptă și răsplată = orice faptă ajunge odată și odată să fie răsplătită sau pedepsită. Dragomire, uită-te la mine, pentru faptă răsplată și năpastă pentru năpastă! CARAGIALE, O. I 276.

RĂSPLÁTĂ răsplăți f 1) Bun material sau spiritual care se dă sau se primește pentru un serviciu, un ajutor etc.; recompensă. 2) Pedeapsă primită de cineva pentru faptele săvârșite. ◊ După faptă și răsplată orice faptă are urmări corespunzătoare. [G.-D. răsplății] /v. a (se) răsplăti

răsplată f. ceeace se dă cuiva pentru o faptă bună sau pentru un serviciu. [Tras din răsplătì].

răsplátă f., pl. ățĭ (bg. rus. raspláta. V. plată). Recompensă, dar p. un serviciŭ saŭ merit (saŭ și pedeapsă p. o vină).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răsplátă s. f., g.-d. art. răsplắții; pl. răsplắți

răsplátă s. f., g.-d. art. răsplății; pl. răsplăți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSPLÁTĂ s. v. răzbunare.

RĂSPLÁTĂ s. 1. v. recompensă. 2. v. pedeapsă.

RĂSPLA s. 1. recompensă, (înv. și pop.) mulțumire, preț, (pop.) mulțumită, (reg.) vîlceag, (înv.) plașcă, răsplătire, simbrie. (A primit o bună ~.) 2. pedeapsă, plată, recompensă, (înv.) răsplătire. (Și-a luat ~ cuvenită pentru faptele necugetate.)

Intrare: răsplată
răsplată substantiv feminin
substantiv feminin (F61)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răspla
  • răsplata
plural
  • răsplăți
  • răsplățile
genitiv-dativ singular
  • răsplăți
  • răsplății
plural
  • răsplăți
  • răsplăților
vocativ singular
plural