18 definiții pentru răscrăcăra răscăcăra răscrăcăna


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscrăcăná, răscăcărá vb. I] – Pref. răs- + crăcăna.

răscrăcăra v vz răscrăcăna

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A(-și) desface, a(-și) îndepărta (în mod dizgrațios) unul de altul picioarele; a (se) crăcăna, a (se) crăci. [Var.: răscăcărá vb. I] – Răs- + crăcăna.

RĂSCRĂCĂRÁ, răscrácăr și răscrăcărez, vb. I. Tranz. (Și în forma răscăcăra) A îndepărta mult picioarele unul de altul. ♦ Refl. A sta cu picioarele foarte desfăcute; a se crăci, a se crăcăna. [Iapa] se năbădăia, se răscăcăra, ridică deodată, nu știu cum, toate picioarele-n vînt. CARAGIALE, S. 42. – Variantă: răscăcărá vb. I.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCRĂCĂNÁ vb. I v. răscrăcăra.

RĂSCĂCĂRÁ vb. I. v. răscrăcăra.

A SE RĂSCRĂCĂNÁ mă răscrácăn intranz. (despre ființe) A ședea (sau a sta) cu picioarele larg desfăcute; a desface mult picioarele în lături; a se crăcăna. /răs- + a se crăcăna

A RĂSCRĂCĂNÁ răscrácăn tranz. depr. 1) A face să se răscracăne. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a rășchira. /răs- + a crăcăna

răscăcărà v. a întinde și depărta picioarele. [În loc de răscrăcăna; cf. bulg. RASKRAČAVAM, cu acelaș sens].

răscrăcănà v. V. răscăcărà. [V. crăcană].

răscácăr, -ăcărát, V. răscrăcănez.

răscrácăr, a -ăcăra (Trans.) și răscrăcănéz (Munt.) v. tr. (răs- [vsl.] și crăcănez; raskračam se, mă crăcănez). Crăcănez, întind: via răscrăcănată la soare. Pan, Povestea, 1, 115). – Munt. Pop. răscácăr, a răscăcăra. La Isp. el răscáeră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răscrăcărá/răscrăcăná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 răscrácără/răscrácănă

răscrăcăná vb., ind. prez. 1 sg. răscrácăn, 3 sg. și pl. răscrácănă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

răscrăcăra vb. v. CRĂCĂNA.

RĂSCRĂCĂNÁ vb. v. crăcăna.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răscăcărá (răscácăr, răscăcărát), vb. – A se despărți, a se desface, mai ales la picioare. – Var. răscrăcăna, băscăcăra. Mr. discăcărare. Din crăcăna „a desface picioarele”, cf. bg. raskrak „pas”, raskračjavam „a desface” cu pref. răs-.

Intrare: răscrăcăra
răscrăcăra verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăra
  • răscrăcărare
  • răscrăcărat
  • răscrăcăratu‑
  • răscrăcărând
  • răscrăcărându‑
singular plural
  • răscracără
  • răscrăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăr
(să)
  • răscracăr
  • răscrăcăram
  • răscrăcărai
  • răscrăcărasem
a II-a (tu)
  • răscracări
(să)
  • răscracări
  • răscrăcărai
  • răscrăcărași
  • răscrăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcăra
  • răscrăcără
  • răscrăcărase
plural I (noi)
  • răscrăcărăm
(să)
  • răscrăcărăm
  • răscrăcăram
  • răscrăcărarăm
  • răscrăcăraserăm
  • răscrăcărasem
a II-a (voi)
  • răscrăcărați
(să)
  • răscrăcărați
  • răscrăcărați
  • răscrăcărarăți
  • răscrăcăraserăți
  • răscrăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracără
(să)
  • răscracăre
  • răscrăcărau
  • răscrăcăra
  • răscrăcăraseră
răscăcăra verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscăcăra
  • răscăcărare
  • răscăcărat
  • răscăcăratu‑
  • răscăcărând
  • răscăcărându‑
singular plural
  • răscacără
  • răscăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscacăr
(să)
  • răscacăr
  • răscăcăram
  • răscăcărai
  • răscăcărasem
a II-a (tu)
  • răscacări
(să)
  • răscacări
  • răscăcărai
  • răscăcărași
  • răscăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcăra
  • răscăcără
  • răscăcărase
plural I (noi)
  • răscăcărăm
(să)
  • răscăcărăm
  • răscăcăram
  • răscăcărarăm
  • răscăcăraserăm
  • răscăcărasem
a II-a (voi)
  • răscăcărați
(să)
  • răscăcărați
  • răscăcărați
  • răscăcărarăți
  • răscăcăraserăți
  • răscăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • răscacără
(să)
  • răscacăre
  • răscăcărau
  • răscăcăra
  • răscăcăraseră
răscrăcăna verb grupa I conjugarea I
verb (VT19.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răscrăcăna
  • răscrăcănare
  • răscrăcănat
  • răscrăcănatu‑
  • răscrăcănând
  • răscrăcănându‑
singular plural
  • răscracănă
  • răscrăcănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răscracăn
(să)
  • răscracăn
  • răscrăcănam
  • răscrăcănai
  • răscrăcănasem
a II-a (tu)
  • răscracăni
(să)
  • răscracăni
  • răscrăcănai
  • răscrăcănași
  • răscrăcănaseși
a III-a (el, ea)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcăna
  • răscrăcănă
  • răscrăcănase
plural I (noi)
  • răscrăcănăm
(să)
  • răscrăcănăm
  • răscrăcănam
  • răscrăcănarăm
  • răscrăcănaserăm
  • răscrăcănasem
a II-a (voi)
  • răscrăcănați
(să)
  • răscrăcănați
  • răscrăcănați
  • răscrăcănarăți
  • răscrăcănaserăți
  • răscrăcănaseți
a III-a (ei, ele)
  • răscracănă
(să)
  • răscracăne
  • răscrăcănau
  • răscrăcăna
  • răscrăcănaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)