8 definiții pentru răsăritură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răsăritu sf [At: BARCIANU / S și: res~ / Pl: ~ri / E: răsări1 + -tură] 1 (Înv) Plantă răsărită2 (1). 2 Mlădiță. 3 Mugur. 4 Răsărire1 a unui astru. 5 Ivire. 6 (Ccr) Excrescență (1). 7 Tresărire. 8 Zvâcnitură.

RĂSĂRITÚRĂ, răsărituri, s. f. (Învechit) Zvîcnitură, palpitație, tresărire. O răsăritură a inimei îl avîntase spre locul unde ochii săi puteau să zărească pe zîna înflăcăratelor sale visări. ODOBESCU, S. I 120. Răsărituri din somn. PISCUPESCU, O. 27.

RĂSĂRITÚRĂ, răsărituri, s. f. (Înv.) Zvâcnitură, palpitație, tresărire. – Din răsări + suf. -(i)tură.

răsăritură f. tresărire: o răsăritură a inimei OD.

răsăritúră f., pl. ĭ (d. răsar). Tresărire.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂSĂRITÚRĂ s. v. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zbatere, zvâcneală, zvâcnet, zvâcnire, zvâcnit, zvâcnitură.

răsăritu s. v. BĂTAIE. PALPITARE. PALPITAȚIE. PULSAȚIE. TICĂIT. TRESĂRIRE. ZBATERE. ZVÎCNEALĂ. ZVÎCNET. ZVÎCNIRE. ZVÎCNIT. ZVÎCNITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răsăritúră, s.f. (înv.) 1. tresărire. 2. apariție, ivire.

Intrare: răsăritură
răsăritură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răsăritu
  • răsăritura
plural
  • răsărituri
  • răsăriturile
genitiv-dativ singular
  • răsărituri
  • răsăriturii
plural
  • răsărituri
  • răsăriturilor
vocativ singular
plural

răsăritură

etimologie:

  • răsări + sufix -(i)tură.
    surse: DLRM