3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele. – V. rări.

RĂRÍT1 s. n. Rărire. – V. rări.

RĂRÍT1 s. n. Rărire. – V. rări.

rărit1 sn [At: I. IONESCU, C. 99/28 / Pl: ? / E: rări] Distanțare, într-un șir, a unor obiecte de același fel Si: răritură (1).

rărit2, ~ă a [At: DRLU / Pl: ~iți, ~e / E: rări] 1-2 (Îoc îndesit; d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) Devenit mai rar (1-2). 3 (D. gaze) Cu densitate micșorată Si: rarefiat. 4 (Reg; d. lichide) Diluat (1). 5 (Îoc îndesit; d. un șir de obiecte de același fel) Devenit mai rar (4). 6 (Îoc grăbit) Rar (13).

RĂRÍT1 s. n. Acțiunea de a (se) rări; rărire. Răritul porumbului se face cînd plantele au 4-5 frunze.

RĂRÍT2, -Ă, răriți, -te, adj. Făcut sau devenit mai rar, mai distanțat, mai puțin compact decît de obicei. La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171. Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar față de celălalt (în timp sau în spațiu). ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțini la număr. 2. Refl. și tranz. A fi, a deveni sau a face să fie, să devină mai puțin des sau mai puțin compact. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol. A (o) mai rări de (pe) undeva (sau cu cineva) = a se duce undeva sau la cineva (tot) mai rar. – Din rar.

rări [At: ANON. CAR. / S și: (înv) reri / Pzi: ~resc / E: rar] 1-2 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) rar (1). 3-4 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin numeros. 5-6 vtr (Îoc a îndesi; d. obiecte de același fel sau d. colectivități, mulțimi, corpuri compuse din unități identice) A fi sau a deveni (mai) puțin compact, cu densitate (mai) mică. 7 vr (Rar) A se reduce la mai puțin Si: a se micșora, a scădea. 8 vt (Îoc a îndesi) A face ca într-un șir, obiectele de același fel să fie mai rare (4) (îndepărtându-le unele de altele sau eliminând unele din ele) Si: (reg) a rărici. 9 vt (Reg; d. plante) A copili (2). 10 vt (Îoc a grăbi) A încetini ritmul unor acțiuni. 11 vr A se succeda la intervale de timp depărtate. 12 vt (Îe) A (o) mai ~ cu ceva A impune un lucru la intervale mai mari (sau în cantitate mai mică) decât de obicei. 13 vt (Îae) A o lăsa mai domol. 14 vt (Îe) A o (mai) (sau cam) ~ de (pe) undeva A se duce undeva din ce în ce mai rar. 15 vt (Îae) A pleca de undeva.

RĂRÍ, răresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre obiecte de același fel) A fi, a se afla, a deveni (mai) rar (în timp sau în spațiu). Casele se răriră, încetară. DUMITRIU, N. 13. Gloanțele ș-au rărit acum și mai mult. CAMIL PETRESCU, U. N. 270. Frunza-n codru s-au rărit, Satele s-au înmulțit, Poterele s-au pornit. ALECSANDRI, P. P. 258. ♦ (Despre un întreg) A avea elementele componente (prea) distanțate între ele, a fi (sau a deveni) mai puțin compact. Pădurea prinse a se rări. SADOVEANU, O. I 62. Iarna vine, vara trece Și pădurea s-a rărit. ALECSANDRI, O. 67. ◊ (Impersonal) Într-o zi, umblînd prin pădure, văzură că de-o parte li se rărește, ca și cînd ar fi aproape de-o margine. RETEGANUL, P. I 45. ♦ (Despre oameni) A deveni mai puțin numeros; (despre colective) a cuprinde mai puțini oameni. 2. Tranz. A face ca un șir de obiecte să fie mai puțin dese (îndepărtîndu-le unele de altele sau eliminînd pe unele dintre ele); a face ca un întreg să fie mai puțin compact (îndepărtînd între ele părțile componente sau eliminînd pe unele dintre ele). Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. EMINESCU, O. I 214. Din crăchițe (= crăcuțe) mi-a rărit. ȘEZ. VII 22. ◊ Refl. pas. Dacă popușoii se găsesc lăsați prea deși... acum se mai răresc. PAMFILE, A. R. 76. 3. Tranz. A încetini ritmul unor acțiuni, a lăsa între ele o distanță mai mare decît cea obișnuită. Din a opta zi, băiatul începu să rărească scrisul. Și chiar pînă atunci, le dase prea puține deslușiri: gazdă bună, birt bun; era mulțumit. BASSARABESCU, V. 21. ◊ Expr. A (o) mai rări cu ceva = a da, a oferi, a impune un lucru la intervale mai lungi (sau în cantitate mai mică) decît de obicei; a o lăsa mai domol. Măria-ta! Cu paharul îndesește, Dar cu birul mai rărește. NEGRUZZI, S. I 186. A o (mai) rări de (pe) undeva = a se duce undeva din ce în ce mai rar. De prin clasa a șasea... o rărise de pe la școală. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. Cînd era de făcut ceva treabă, o cam răream de pe-acasă. CREANGĂ, A. 70.

A RĂRÍ ~ésc tranz. A face să se rărească. ◊ A (o) mai ~ cu ceva a reduce periodicitatea sau intensitatea unei acțiuni. A (o) mai ~ pe undeva (sau pe la cineva) a se duce mai rar pe undeva (sau pe la cineva). /Din rar

A SE RĂRÍ se ~éște intranz. A deveni mai rar. Pânza s-a rărit. /Din rar

rărì v. 1. a (se) face rar; 2. a veni rar: o cam răriam de pe acasă CR.; 3. a merge rar; a o rări dela școală. [Lat. RARESCERE].

rărésc v. tr. (d. rar saŭ lat. raresco, raréscere; sp. ralecer). Fac rar: a rări o pădure tăind copaciĭ, moartea rărea ceata noastră. A o rări, a veni rar saŭ chear de loc: după ce-a făcut pozna, a rărit-o de pe la noĭ. V. refl. Păru i s’a rărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 să răreáscă

rărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rărésc, imperf. 3 sg. răreá; conj. prez. 3 sg. și pl. răreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂRÍT adj. v. diluat, îndoit, slab, subțiat, subțire.

RĂRÍT adj. 1. v. spațiat. 2. destrămat, (rar) dezlânat. (Un pulover de lână ~.) 3. rar, rarefiat, (rar) rarificat. (Aerul ~ al piscurilor.)

RĂRÍT s. rărire. (~ul unei pânze.)

arată toate definițiile

Intrare: rărit (adj.)
rărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărit
  • răritul
  • răritu‑
  • rări
  • rărita
plural
  • răriți
  • răriții
  • rărite
  • răritele
genitiv-dativ singular
  • rărit
  • răritului
  • rărite
  • răritei
plural
  • răriți
  • răriților
  • rărite
  • răritelor
vocativ singular
plural
Intrare: rărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărit
  • răritul
  • răritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rărit
  • răritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rări
  • rărire
  • rărit
  • răritu‑
  • rărind
  • rărindu‑
singular plural
  • rărește
  • răriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răresc
(să)
  • răresc
  • răream
  • rării
  • rărisem
a II-a (tu)
  • rărești
(să)
  • rărești
  • răreai
  • răriși
  • răriseși
a III-a (el, ea)
  • rărește
(să)
  • rărească
  • rărea
  • rări
  • rărise
plural I (noi)
  • rărim
(să)
  • rărim
  • răream
  • rărirăm
  • răriserăm
  • rărisem
a II-a (voi)
  • răriți
(să)
  • răriți
  • răreați
  • rărirăți
  • răriserăți
  • răriseți
a III-a (ei, ele)
  • răresc
(să)
  • rărească
  • răreau
  • rări
  • răriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

rărit (adj.)

  • 1. Mai puțin compact, cu elementele componente mai distanțate între ele.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • La început ascultam cu respirația rărită. CAMIL PETRESCU, U. N. 171.
      surse: DLRLC
    • Iar prin lumina cea rărită, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zînă liniștită, Cu ochii mari, cu umeri goi. EMINESCU, O. I 228.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi rări
    surse: DEX '09 DEX '98

rărit (s.n.)

  • 1. Acțiunea de a (se) rări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rărire attach_file un exemplu
    exemple
    • Răritul porumbului se face când plantele au 4-5 frunze.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi rări
    surse: DEX '98 DEX '09