2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. – V. rărița.

rărițat1 sn [At: CATANELE, 22 / V: (reg) rălăț~, răli~ / Pl: ? / E: rărița] Rărițare.

rărițat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: rărița] Prășit cu rarița1 (1).

RĂRIȚÁT s. n. Rărițare. La două sau trei săptămîni după prășitul dintîi se face rărițatul... cu rarița. PAMFILE, A. R. 77. – Variantă: (regional) rălițát s. n.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pământul cu rarița. – Din rariță.

rărița vt [At: BL, XIII, 110 / V: raliți, (reg) rălici, răli~ (Pzi: ~icesc) / Pzi: ez / E: rariță] 1 (C. i. terenul semănat sau planta cultivată) A lucra cu rarița1 (1). 2 (Spc) A prăși (a doua oară) cu rarița1 (1).

RĂRIȚÁ, rărițez, vb. I. Tranz. A lucra pămîntul cu rarița. – Variantă: (regional) rălițá vb. I.

A RĂRIȚÁ ~éz tranz. A ara cu rarița. /Din rariță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rărițá (a ~) vb., ind. prez. 3 rărițeáză

rărițá vb., ind. prez. 1 sg. rărițéz, 3 sg. și pl. rărițeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂRIȚÁT s. (AGRIC.) rărițare. (~ul ogorului.)

RĂRIȚAT s. (AGRIC.) rărițare. (~ ogorului.)

RĂRIȚÁ vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)

RĂRIȚA vb. (AGRIC.) (prin Ban.) a șărui. (A ~ ogorul.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rărițát, rărițátă, rărițáti, rărițáte, adj. (pop.) care a fost lucrat cu rarița (v.).

Intrare: rărițat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rărițat
  • rărițatul
  • rărițatu‑
  • rărița
  • rărițata
plural
  • rărițați
  • rărițații
  • rărițate
  • rărițatele
genitiv-dativ singular
  • rărițat
  • rărițatului
  • rărițate
  • rărițatei
plural
  • rărițați
  • rărițaților
  • rărițate
  • rărițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: rărița
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rărița
  • rărițare
  • rărițat
  • rărițatu‑
  • rărițând
  • rărițându‑
singular plural
  • rărițea
  • rărițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rărițez
(să)
  • rărițez
  • rărițam
  • rărițai
  • rărițasem
a II-a (tu)
  • rărițezi
(să)
  • rărițezi
  • rărițai
  • rărițași
  • rărițaseși
a III-a (el, ea)
  • rărițea
(să)
  • rărițeze
  • rărița
  • răriță
  • rărițase
plural I (noi)
  • rărițăm
(să)
  • rărițăm
  • rărițam
  • rărițarăm
  • rărițaserăm
  • rărițasem
a II-a (voi)
  • rărițați
(să)
  • rărițați
  • rărițați
  • rărițarăți
  • rărițaserăți
  • rărițaseți
a III-a (ei, ele)
  • rărițea
(să)
  • rărițeze
  • rărițau
  • rărița
  • rărițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)