8 definiții pentru răpuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.

răpuitor, ~oare a, smf vz răpunător

RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care încântă, farmecă, cucerește. [Pr.: -pu-i-] – Răpune + suf. -itor.

RĂPUITÓR, -OÁRE, răpuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care încîntă, farmecă, cucerește. Era înzestrat cu tot ce trebuie unui om, pentru a fi un adevărat răpuitor de femei. GANE, N. II 5.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răpuitór (pop.) (-pu-i-) s. m., pl. răpuitóri

răpuitór s. m. (sil. -pu-i-), pl. răpuitóri

răpuitoáre s. f. (sil. -pu-i-), g.-d. art. răpuitoárei; pl. răpuitoáre

Intrare: răpuitor
  • silabație: -pu-i- info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpuitor
  • răpuitorul
  • răpuitoru‑
plural
  • răpuitori
  • răpuitorii
genitiv-dativ singular
  • răpuitor
  • răpuitorului
plural
  • răpuitori
  • răpuitorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)