9 definiții pentru rămas-bun / bun-rămas

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s. n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ◊ Expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva, a pleca. De ajuns și de rămas = din plin, din belșug. 2. (Reg.) Rămășag. 3. (Înv.) Moștenire. – V. rămâne.

RĂMÁS1, rămasuri, s. n. 1. Faptul de a rămîne; rămînere. ◊ (Mai ales în expr.) De ajuns și de rămas = din plin, din belșug, cu prisosință. Rămas bun (sau bun rămas), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămîn. Rămas bun, voinice, căci nu știu dacă ne-om mai vedea. POPESCU, B. I 38. Da, nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu. Bun rămas!... și s-a tot dus înainte. CREANGĂ, P. 127. A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva cu cuvinte de urare sau de afecțiune. Mi-am luat rămas bun de la gospodina casei. SADOVEANU, N. F. 110. Și după ce-și luă rămas bun, fata împăratului își cătă de drum. ISPIRESCU, E. 21. (Glumeț) În urma lor, trenul își luă rămas bun din gară, printr-un fluierat. MIRONESCU, S. A. 133. 2. (Regional) Prinsoare, rămășag. Se jurară amîndouă suratele pe acel rămas că-l vor ținea. MARIAN, O. II 71. ◊ Expr. A pune rămas = a face prinsoare. Un plugar fără științăși pe asta pun rămasE în stare să vă-nvîrte și să vă poarte de nas. COȘBUC, P. II 126. 3. (Învechit) Ceea ce rămîne de pe urma cuiva; moștenire. Caterina va avea zece mii de galbeni zestre din rămasurile mele. BOLINTINEANU, O. 464. Recunoscînd în nenorociții iobagi romîni origina, limba și alte rămasuri ale colonilor romani din Dacia. ODOBESCU, S. III 523. Să o iei drept simbrie și drept un bogat rămas. PANN, P. V. II 59.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rămas-bun (adio) s. n. (a-și lua ~; Rămas-bun!)

bun-rămas (adio) s. n. (a-și lua ~; Bun-rămas!)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SUPREMUM VALE (lat.) ultimul rămas-bun – Ovidiu, „Metamorphoseon libri,” X, 62. Act de despărțire dureroasă și definitivă de o ființă apropiată. Variantă: „Aeternum vale”.

Intrare: rămas-bun / bun-rămas
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămas-bun
plural
genitiv-dativ singular
  • rămas-bun
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasul
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasului
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rămas-bunsubstantiv neutru invariabil
bun-rămassubstantiv neutru

  • 1. Formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rămas bun, voinice, căci nu știu dacă ne-om mai vedea. POPESCU, B. I 38. DLRLC
    • format_quote Da, nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu. Bun rămas!... și s-a tot dus înainte. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mi-am luat rămas bun de la gospodina casei. SADOVEANU, N. F. 110. DLRLC
      • format_quote Și după ce-și luă rămas bun, fata împăratului își cătă de drum. ISPIRESCU, E. 21. DLRLC
      • format_quote glumeț În urma lor, trenul își luă rămas bun din gară, printr-un fluierat. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic