9 definiții pentru răculeț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta).Rac + suf. -uleț.

RĂCULÉȚ, răculeți, s. m. 1. (Zool.) Răcușor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roșietice, al cărei rizom are proprietăți diuretice și depurative (Polygonum bistorta).Rac + suf. -uleț.

răculeț sm [At: DDRF / Pl: ~i / E: rac2 + -uleț] 1-2 (Șhp) Rac2 (1) mic Si: răculeț (1-2), răcuț (1-2). 3 Plantă erbacee cu rizom gros, târâtor, cu flori albe-roșietice, folosită în medicina populară Si: (reg) buruiana (55)-rândunicii, cârligăție, cârligel (10), cârligat, cârligățică (1), cârligețe, cârliguți (2), ghințură, iarbă-roșie, lemn dulce, moțul curcanului, nodurar, rădăcina (15)-șarpelui, scoriș-de-munte, șerpariță, troscot, troscoțel, țâța-fiului (Polygonum bistorta). 4 (Bot; reg) Iarba-șopârlelor (Polygonum viviparum) 5 (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus).

răculeț m. plantă cu flori albe roșiatice, al cării rizom gros posedă proprietăți astringente și vulnerare (Polygonum bistorta). [Derivat din rac, după coloarea florilor sale].

răculéț m. (dim. d. rac). Munt. O plantă poligonacee care crește pin pășunile umede de la munte și a căreĭ rizomă, groasă, tîrîtoare și răsucită, are proprietățĭ astringente și vulnerare (polýgonum bistorta).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răculéț (rar) s. m., pl. răculéți

răculéț s. m., pl. răculéți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCULÉȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligățică, cârligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.

RĂCULEȚ s. 1. (ZOOL.) răcușor, (rar) răcuț. 2. (BOT.; Polygonum bistorta) (reg.) cîrligat, cîrligățică, cîrligel, nodurar, șerpariță, troscot, troscoțel, buruiana-rîndunicii, iarba-balaurului, iarba-șarpelui, iarbă-iute, iarbă-roșie, lemn-dulce, moțul-curcanului, rădăcina-șarpelui.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂCULÉȚ (< rac) s. m. Plantă erbacee perenă, cu tulpina de 30-100 cm, cu rizom gros, răsucit în formă de S, și flori roz-roșietice, dispuse într-un spic terminal (Polygonum bistorta). Crește pe pajiști umede, în regiunea montană și subalpină. Rizomul are proprietăți astringente, antidiareice și hemostatice.

Intrare: răculeț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răculeț
  • răculețul
  • răculețu‑
plural
  • răculeți
  • răculeții
genitiv-dativ singular
  • răculeț
  • răculețului
plural
  • răculeți
  • răculeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)