19 definiții pentru răchițică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia).Răchită + suf. -ică.

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, s. f. 1. Diminutiv al lui răchită. 2. (La pl.) Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxycoccus quadripetalus). 3. Arbust cu flori mici, galbene și cu frunze ascuțite, acoperite pe o parte și pe alta cu solzi stelați care le dau un aspect argintiu (Elaeagnus angustifolia).Răchită + suf. -ică.

răchiți [At: CREANGĂ, P. 316 / Pl: ele / E: răchită + -ică] 1 Răchită (1) tânără. 2 (Pre; csc) Răchită (1) folosită la confecționarea împletiturilor. 3 Vârfuri de răchită (4) din care se extrage o vopsea galbenă. 4 (Îc) ~-albă (sau ~-mlajă) Mlajă (Salix viminalis). 5 (Reg; șîc ~-albă) Salcie pletoasă (Salix babylonica). 6 Arbust cu frunze ascuțite, acoperite pe ambele părți cu un fel de solzi care le dau un aspect argintiu și cu flori mici, galbene Si: (rar) măslin-sălbatic, (reg) salcie-mirositoare, sălcioară (Elaeagnus angustifolia). 7 (Lpl) Arbust târâtor pitic, cu flori roz-carmin, care crește în regiunile muntoase și subalpine, al cărui fruct (bacă roșie) de mărimea unui bob de mazăre, cu gust acrișor, se folosește în alimentație și în farmaceutică (Oxycoccus quadripetalus). 8 (Buc) larbă-roșie (Polygonum persicaria). 9 (Bot; Buc) Zburătoare (Epilobium angustifolium). 10 (Bot; Mol; mpl) Canale (Impatiens balsamina). 11 (Reg) Cătină-(2)-de-garduri (Lycium halimifolium). 12 (Mol; îc) ~ de toamnă Albăstrîță (Aster tripolium). 13 (Mol; îc) Răchițele-de-toamnă Brumărele (3) {Phlox paniculata). 14 Salcie-roșie (Salix purpurea).

RĂCHIȚÍCĂ, răchițele, S. f. Diminutiv al lui răchită; răchită sau salcie tînără. Vara, în zilele de sărbătoare... după cules răchițică de făcut gălbenele... cine umblă? CREANGĂ, la CADE.

RĂCHIȚÍCĂ ~éle f. (diminutiv de la răchită) 1) Arbust pitic cu tulpina târâtoare, cu frunze eliptice, lucioase și persistente, cu fructe comestibile, de culoare roșie. 2) Arbust cu flori mici, galbene, ale cărui frunze ascuțite, acoperite pe ambele părți cu un fel de solzi, au o nuanță argintie. /răchită + suf. ~ică

răchițică f. sau salcie mirositoare, mic și frumos arbore cu flori mici odorante (Elaeagnus).

RĂCHIȚÉLE s. f. pl. Mic arbust totdeauna verde, cu tulpina tîrîtoare, cu fructe roșii, acrișoare și comestibile (Vaccinium Oxycoccos).

răchițéle f. pl. (d. răchițică, dim. d. răchită). Nord. Un copăcel totdeauna verde cu frunze ovale ascuțite verzĭ pe față și cebușiĭ pe dos și care crește pin mlaștinĭ (vaccinium oxycoccos orĭ oxycoccos palustris). Fructele luĭ îs niște boabe roșiĭ acrișoare bune de mîncat și se culeg după căderea brumeĭ. – La Dorna se pron. răcițele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle, art. răchițélele

răchițícă s. f., g.-d. art. răchițélei; pl. răchițéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCHIȚÍCĂ s. v. lozie, mlajă, răchită roșie, răscoage, salcie pletoasă, salcie plângătoare.

RĂCHIȚÍCĂ s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță-mirositoare. 2. v. salcie.

răchiți s. v. LOZIE. MLAJĂ. RĂCHITĂ ROȘIE. RĂSCOAGE. SALCIE PLETOASĂ.

RĂCHIȚI s. (BOT.) 1. (Elaegnus angustifolia) (rar) măslin-sălbatic, (reg.) sălcioară, salcie-domnească, salcie-mirositoare, sălciuță mirositoare. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, salcie, (reg.) străvăț.

RĂCHIȚÉLE s. pl. v. slăbănog.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răchițícă, răchițele, s.f. – (bot.) Arbust întotdeauna verde, cu tulpina târâtoare, cu fructe roșii, acrișoare, comestibile (Oxicoccus quadripetallus). ♦ (top.) Răchițele, fânațe în Rohia (Vișovan, 2008). – Din răchită „salcie” (< sl. rakyta) + suf. -ică (DEX, MDA).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RĂCHIȚÉLE (< răchită) s. f. pl. Arbust târâtor pitic, din familia ericaceelor, cu frunze mici pieloase, persistente, flori roz-carmin și fructe bace roșii, acrișoare, comestibile (Vaccinium oxycoccus). În România r. crește în regiunea montană și subalpină prin turbării.

ELAEAGNUS L., RĂCHIȚICĂ, fam. Elaeagnaceae. Gen originar din America de N, Asia, sudul Europei, cca 38 specii, arbori și arbuști, cu spini pe lujeri și ramuri. Plantele în întregime, inclusiv frunzele (mai ales pe partea lor inferioară), sînt acoperite cu solzi mici, stelați, argintii. Frunze simple, alterne sau opuse, lanceolate, margini. întregi. Flori mirositoare, hermafrodite sau poligame, cu perigonul campanulat, 4 rar 5 foliole și 4 stamine lipite cu perigonul. Fructul, drupă cărnoasă, cenușie.

Vaccinium oxycoccos L., « Răchițele ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori lung-pedunculate (caliciu cu 4 diviziuni, corolă adînc-fidată, 4 petale răsfrînte cu lacinii alungit-eliptic-lanceolate, purpur-deschis, 8 stamine exerte), 1-4, în ciorchine terminal, erect. Frunze persistente, ovat-oblonge, cu marginea rulată, pe spate albe-cenușii și verzi pe față. Mic arbust tîrîtor, tulpină subțire, rădăcini radicante. Fructe, bace roșii-închis, acrișoare.

Intrare: răchițică
răchițică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răchiți
  • răchițica
plural
  • răchițele
  • răchițelele
genitiv-dativ singular
  • răchițele
  • răchițelei
plural
  • răchițele
  • răchițelelor
vocativ singular
plural