7 definiții pentru răcăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.

RĂCĂNÍ, pers. 3 răcănește, vb. IV. Intranz. A orăcăi. – Rac + suf. -ăni.

răcăni vi [At: ȘĂINEANU / Pzi: 3 ~nește, răcăne / E: rac1 + -ăni] (Reg; d. broaște) A orăcăi.

răcănì v. a ocăcăi (vorbind de puii de broască): brotacul răcănește când e vremea a ploaie. [V. răcan].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

răcăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 să răcăneáscă

răcăní vb., ind. prez. 3 sg. răcănéște, imperf. 3 sg. răcăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. răcăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂCĂNÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.

Intrare: răcăni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răcăni
  • răcănire
  • răcănit
  • răcănitu‑
  • răcănind
  • răcănindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • răcănește
(să)
  • răcănească
  • răcănea
  • răcăni
  • răcănise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • răcănesc
(să)
  • răcănească
  • răcăneau
  • răcăni
  • răcăniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)