2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
răbunit1, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~bon~, ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: răbuni1] (Reg) 1 Tolănit. 2 Răvășit (1).
răbonit, ~ă a vz răbunit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbuni1 vr [At: ARHIVA, XXX, 283 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) A se tolăni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
RĂBUNIT adj. v. culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbunit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂBUNI vb. v. întinde, lungi, tolăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||