2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răbunit2, ~ă a vz răbufnit2

răbunit1, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~bon~, ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: răbuni1] (Reg) 1 Tolănit. 2 Răvășit (1).

răbuni1 vr [At: ARHIVA, XXX, 283 / Pzi: ~nesc / E: nct] (Mun; Olt) A se tolăni.

răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂBUNÍT adj. v. culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.

răbunit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT.

RĂBUNÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răbuní (-uésc, -ít), vb. refl.1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.

Intrare: răbunit
răbunit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbunit
  • răbunitul
  • răbunitu‑
  • răbuni
  • răbunita
plural
  • răbuniți
  • răbuniții
  • răbunite
  • răbunitele
genitiv-dativ singular
  • răbunit
  • răbunitului
  • răbunite
  • răbunitei
plural
  • răbuniți
  • răbuniților
  • răbunite
  • răbunitelor
vocativ singular
plural
Intrare: răbuni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răbuni
  • răbunire
  • răbunit
  • răbunitu‑
  • răbunind
  • răbunindu‑
singular plural
  • răbunește
  • răbuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbunesc
(să)
  • răbunesc
  • răbuneam
  • răbunii
  • răbunisem
a II-a (tu)
  • răbunești
(să)
  • răbunești
  • răbuneai
  • răbuniși
  • răbuniseși
a III-a (el, ea)
  • răbunește
(să)
  • răbunească
  • răbunea
  • răbuni
  • răbunise
plural I (noi)
  • răbunim
(să)
  • răbunim
  • răbuneam
  • răbunirăm
  • răbuniserăm
  • răbunisem
a II-a (voi)
  • răbuniți
(să)
  • răbuniți
  • răbuneați
  • răbunirăți
  • răbuniserăți
  • răbuniseți
a III-a (ei, ele)
  • răbunesc
(să)
  • răbunească
  • răbuneau
  • răbuni
  • răbuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)