4 definiții pentru răbunit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răbunit1, ~ă a [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~bon~, ~nat / Pl: ~iți, ~e / E: răbuni1] (Reg) 1 Tolănit. 2 Răvășit (1).
răbonit, ~ă a vz răbunit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂBUNIT adj. v. culcat, întins, lungit, tolănit, trântit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răbunit adj. v. CULCAT. ÎNTINS. LUNGIT. TOLĂNIT. TRÎNTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răbunit
răbunit adjectiv
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
răbonit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)