2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂBUNÍ vb. v. întinde, lungi, tolăni.

răbuni vb. v. ÎNTINDE. LUNGI. TOLĂNI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răbuní (-uésc, -ít), vb. refl.1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.

Intrare: răbunire
răbunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbunire
  • răbunirea
plural
  • răbuniri
  • răbunirile
genitiv-dativ singular
  • răbuniri
  • răbunirii
plural
  • răbuniri
  • răbunirilor
vocativ singular
plural
Intrare: răbuni
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răbuni
  • răbunire
  • răbunit
  • răbunitu‑
  • răbunind
  • răbunindu‑
singular plural
  • răbunește
  • răbuniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răbunesc
(să)
  • răbunesc
  • răbuneam
  • răbunii
  • răbunisem
a II-a (tu)
  • răbunești
(să)
  • răbunești
  • răbuneai
  • răbuniși
  • răbuniseși
a III-a (el, ea)
  • răbunește
(să)
  • răbunească
  • răbunea
  • răbuni
  • răbunise
plural I (noi)
  • răbunim
(să)
  • răbunim
  • răbuneam
  • răbunirăm
  • răbuniserăm
  • răbunisem
a II-a (voi)
  • răbuniți
(să)
  • răbuniți
  • răbuneați
  • răbunirăți
  • răbuniserăți
  • răbuniseți
a III-a (ei, ele)
  • răbunesc
(să)
  • răbunească
  • răbuneau
  • răbuni
  • răbuniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)