3 definiții pentru răbunire
Explicative DEX
răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).
Etimologice
răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
RĂBUNI vb. v. întinde, lungi, tolăni.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: răbunire
răbunire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||