opțiuni

3 definiții pentru răbunire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

răbunésc (mă) v. refl. (ung. ráborulni, a se întinde, a se tolăni). Olt. Mă întind, mă tolănesc la largu meŭ. Mă înfoĭez, mă afînez, mă fărîm ușor după ploaĭe (vorbind de pămînt).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂBUNI vb. v. întinde, lungi, tolăni.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răbuni (-uesc, -it), vb. refl. – 1. A sta întins, a se lungi. – 2. A se calma, a-și reveni. Mag. ráborulni (Scriban). În Banat și Olt.

Intrare: răbunire
răbunire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răbunire
  • răbunirea
plural
  • răbuniri
  • răbunirile
genitiv-dativ singular
  • răbuniri
  • răbunirii
plural
  • răbuniri
  • răbunirilor
vocativ singular —
plural —