2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂȘPĂLUÍRE, rășpăluiri, s. f. Acțiunea de a rășpălui și rezultatul ei. – V. rășpălui.

RĂȘPĂLUÍRE, rășpăluiri, s. f. Acțiunea de a rășpălui și rezultatul ei. – V. rășpălui.

rășpăluire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: rășpălui] 1 Radere cu rașpelul. 2 Pilire. 3 Acrire a laptelui.

RĂȘPĂLUÍ, rășpăluiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra suprafețele corpurilor metalice sau nemetalice cu rașpelul; a pili, a răzui; p. ext. a zgâria. – Rașpel + suf. -ui.

RĂȘPĂLUÍ, rășpăluiesc, vb. IV. Tranz. A prelucra suprafețele corpurilor metalice sau nemetalice cu rașpelul; a pili, a răzui; p. ext. a zgâria. – Rașpel + suf. -ui.

rășpălui [At: DAMÉ, T. 112 / V: răsp~, ~li / Pzi: -esc / E: rașpel + -ui cf mg ráspol] 1 vt (Reg) A rade cu rașpelul. 2 vt (Reg) A pili. 3 vr (D. lapte) A se acri (3).

RĂȘPĂLUÍ, rășpăluiesc, vb. IV. Tranz. A rade cu rașpelul; a pili, a răzui, p. ext. a zgîria, a rîcîi.

A RĂȘPĂLUÍ ~iésc tranz. (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu rașpelul. /raspel + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rășpăluíre s. f., g.-d. art. rășpăluírii; pl. rășpăluíri

rășpăluíre s. f., g.-d. art. rășpăluírii; pl. rășpăluíri

rășpăluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășpăluiésc, imperf. 3 sg. rășpăluiá; conj. prez. 3 să rășpăluiáscă

rășpăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rășpăluiésc, imperf. 3 sg. rășpăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rășpăluiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RĂȘPĂLUI vb. (TEHN.) a pili. (A ~ un material metalic.)

Intrare: rășpăluire
rășpăluire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rășpăluire
  • rășpăluirea
plural
  • rășpăluiri
  • rășpăluirile
genitiv-dativ singular
  • rășpăluiri
  • rășpăluirii
plural
  • rășpăluiri
  • rășpăluirilor
vocativ singular
plural
Intrare: rășpălui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • rășpălui
  • rășpăluire
  • rășpăluit
  • rășpăluitu‑
  • rășpăluind
  • rășpăluindu‑
singular plural
  • rășpăluiește
  • rășpăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rășpăluiesc
(să)
  • rășpăluiesc
  • rășpăluiam
  • rășpăluii
  • rășpăluisem
a II-a (tu)
  • rășpăluiești
(să)
  • rășpăluiești
  • rășpăluiai
  • rășpăluiși
  • rășpăluiseși
a III-a (el, ea)
  • rășpăluiește
(să)
  • rășpăluiască
  • rășpăluia
  • rășpălui
  • rășpăluise
plural I (noi)
  • rășpăluim
(să)
  • rășpăluim
  • rășpăluiam
  • rășpăluirăm
  • rășpăluiserăm
  • rășpăluisem
a II-a (voi)
  • rășpăluiți
(să)
  • rășpăluiți
  • rășpăluiați
  • rășpăluirăți
  • rășpăluiserăți
  • rășpăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • rășpăluiesc
(să)
  • rășpăluiască
  • rășpăluiau
  • rășpălui
  • rășpăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)