2 intrări
18 definiții
din care- explicative DEX (10)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (5)
Explicative DEX
râncăi [At: LB / V: răn~, ~ngăi, ~coi, run~ / Pzi: 3 ~ește / E: răncău] (Reg) 1-2 vir (D. boi, tauri) A (se) boncălui. 3 vi (D. oameni) A plânge. 4 vr (De oameni; îf râncoi) A deveni neliniștit. corectat(ă)
rancău sm vz râncău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răncăi v vz râncăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răncău2 sm vz râncău
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncău sm [At: CIHAC, II, 187 / V: ran~, răn~ / Pl: ~ăi / E: ns cf râncă1, râncaci] (Reg) 1 Animal râncaci (1). 2 June de doi ani. 3 Om libidinos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncoi2 v vz râncăi corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rângăi v vz râncăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
runcăi v vz râncăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncău a. se zice de boul rămas defectuos dela întorsul testiculelor. [Derivat din râncă, părțile genitale ale taurului: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîncácĭ și (Ban. Olt.) rînc adj. m. (lat. remicosus, ernios. D. rom. vine rut. ryngać, id.). Răŭ castrat, castrat pe jumătate: cal, boŭ rîncacĭ. – Și rîncăŭ (Mold.) și rîncáș: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97). V. scopit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
rîncăi (-ăesc, -it), vb. – A mugi, a boncălui. – Var. rîncălui. Sl., cf. sb. rakati „a mugi”. Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. Var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
RÂNCĂI vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rîncăi vb. v. BONCĂI. BONCĂLUI. MUGI. RAGE. ZBIERA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
râncăi, pers. 3 sg. râncăiește, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncău adj. m. (reg.; despre boi) bou cu un testicul întors și cu altul valid.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râncắu, râncăi, s.m. 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit. 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal. – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
râncău, râncăi, s.m. – 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi, 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea, 2006). – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râncău, râncăi, s.m. – 1. Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea 2006). – Din sl. raka „mână” (Tiktin cf. DER), referitor la operația de castrare (nereușită).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |