2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

râcăi1 vt [At: COD. VOR. 164/13 / V: răc~, ric~ / Pzi: ~esc / E: vsl рыкати, рикати] (Înv) A răcni.

râcăi2 vr [At: VICIU, GL. / Pzi: râcâi / E: ns cf alb rrek{em)] (Reg) 1 A se opinti. 2 A se îmbolnăvi din cauza unui efort prea mare. 3 A se zbate.

rîcăĭésc v. intr. (vsl. rykati. V. răcnesc). Vechĭ. Mugesc (leu). – Și răcăĭesc (Cor.).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

râcăí, râcăiésc, vb. IV (înv.) 1. a răcni, a urla. 2. a se opinti.

râcăí, râcăiesc, vb. intranz. – (înv.) A răcni, a urla. – Din sl. rykati (Scriban, MDA).

Intrare: râcăire
râcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcăire
  • râcăirea
plural
  • râcăiri
  • râcăirile
genitiv-dativ singular
  • râcăiri
  • râcăirii
plural
  • râcăiri
  • râcăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: râcăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • râcăi
  • râcăire
  • râcăit
  • râcăitu‑
  • râcăind
  • râcăindu‑
singular plural
  • râcăiește
  • râcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • râcăiesc
(să)
  • râcăiesc
  • râcăiam
  • râcăii
  • râcăisem
a II-a (tu)
  • râcăiești
(să)
  • râcăiești
  • râcăiai
  • râcăiși
  • râcăiseși
a III-a (el, ea)
  • râcăiește
(să)
  • râcăiască
  • râcăia
  • râcăi
  • râcăise
plural I (noi)
  • râcăim
(să)
  • râcăim
  • râcăiam
  • râcăirăm
  • râcăiserăm
  • râcăisem
a II-a (voi)
  • râcăiți
(să)
  • râcăiți
  • râcăiați
  • râcăirăți
  • râcăiserăți
  • râcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • râcăiesc
(să)
  • râcăiască
  • râcăiau
  • râcăi
  • râcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)