8 definiții pentru râcâitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.

RÂCÂITÚRĂ, râcâituri, s. f. Râcâire. [Pr.: -câ-i-] – Râcâi + suf. -tură.

râcâitu sf [At: DELAVRANCEA, S. 156/ P: ~câ-i~ / V: (reg) ~căi~ / Pl: ~ri / E: râcâi1 + -tură] 1-6 Râcâire (1-6). 7 Resturi de la râcâire (1-2). 8-13 Zgomot produs prin râcâire (1-6).

RÎCÎITÚRĂ, rîcîituri, s. f. Rîcîire; zgomotul produs prin rîcîit. O rîcîitură de chibrit se auzi, și scînteia... umplu odaia c-o lumină gălbuie. DELAVRANCEA, S. 156.

rîcîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu rîcîiriĭ, urme de unghiĭ care aŭ rîcîit: niște rîcîiturĭ se vedeaŭ pe ușă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

râcâitúră (-câ-i-) s. f., g.-d. art. râcâitúrii; pl. râcâitúri

râcâitúră s. f. (sil. -câ-i-), g.-d. art. râcâitúrii; pl. râcâitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RÎCÎITU s. rîcîală, rîcîit, scormonire, scurmare, scurmătură, (înv., pop. și fam.) scociorîre, scociorît. (~ pămîntului cu ghearele.)

Intrare: râcâitură
râcâitură substantiv feminin
  • silabație: -câ-i- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râcâitu
  • râcâitura
plural
  • râcâituri
  • râcâiturile
genitiv-dativ singular
  • râcâituri
  • râcâiturii
plural
  • râcâituri
  • râcâiturilor
vocativ singular
plural