pătrát și (est) patrát, -ă adj. (d. patru, după lat. quadratus, d. quattuor, patru). Care are patru laturĭ egale formînd patru unghĭurĭ drepte: o curte pătrată (pop. în patru colțurĭ). Geom. Metru pătrat, suprafață cu laturile de un metru. S. n., pl. e. Cŭadriláter cu 4 laturĭ și 4 unghĭurĭ drepte: suprafața unuĭ pătrat se află înmulțind o lature cu ĭa însășĭ (V. cub). Aritm. Rădăcina pătrată a unuĭ număr, număr care, înmulțit pin el însușĭ, reproduce număru dat. S. n., pl. e. Produsu unuĭ număr înmulțit cu el însușĭ: a rîdica o cantitate la pătrat. Arm. Careŭ, trupă de infanterie așezată în formă de pătrat cu patru fronturĭ: călărimea mamelucilor nu putu rupe pătratele luĭ Bonaparte. Figură pătrată (la dans, la un desemn pe o haĭnă ș. a.).