pătimitor, ~oare [At: (a. 1764) URICARIUL, I, 315 / Pl: ~i, ~oare / E: pătimi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) chinuită de suferințe fizice sau morale. 3 a Care produce chin, suferință. 4 a Bolnav. 5 a Bolnăvicios. 6-7 smf, a (Om) pătimaș (7-8). 8 a (Grm; d. diateze, conjugări) Pasiv.